Nu exista raiul și iadul asa cum le prezintă religia. Dar ce exista?

Nu exista raiul și iadul asa cum le prezintă religia. Dar ce exista? Intre momentul în care inima se oprește și omul e declarat mort, și momentul în care creierul își oprește complet activitatea electrochimica, trec cam doua zile. creste parul, unghiile etc.

Obiceiul de a înmormânta persoana decedata după trei zile are baze științifice, pana când creierul nu „moare ” complet, procesul este reversibil. Exista multe marturii ale unor oameni care au avut ceea ce se numește Near Death Experiment, moarte clinica.

În afara de cele evident „fabricate” de religie, toți povestesc cam același lucru, și anume întâlnirea cu o persoana, femeie sau bărbat, care ii întreabă „cum ai iubit?” Grecii vechi numeau „daimon” aceasta entitate, care e de fapt Sinele propriu, Iisus-ul tău personal.

În acele doua zile, omul își face o retrospectiva a vieții și se AUTO-judeca prin prisma lipsei de iubire și de empatie de care a dat dovada în timpul vieții. Da, trebuie sa fie absolut dureros. Uitati-va intre min 24.30-31, deși întreg documentarul trebuie vizionat.

Mai exista cazul acelui neurochirurg, Alexander Eben, care a scris o carte cu un titlu interesant … „Dovada ca raiul exista”. Dar, cine se informează, va vedea ca informațiile din carte nu relatează nimic despre rai, se pare ca omul a fost sfătuit de editori, ca sa vândă mai bine Creștinilor, sa pună acest nume, pe care autorul nu l-a dorit… Interesant!

„Thanks to his interview, we know that this absurd book title, “Proof of Heaven” was not originially chosen by Alexander himself as the working title, and is clearly a profit driven title pushed by Simon and Schuster to appeal to an audience of Christians.” http://thesurvivalindex.wordpress.com/…/sam-harris-and…/

Ce spune Alexander Eben de fapt in carte suna cam asa …”
“Esti foarte iubit si apreciat, pentru totdeauna!”
“Nu ai de ce te teme!”
“Nu ai cum sa faci ceva gresit!””

Asa ca, dragi prieteni atei, agnostici, sau credincioși, nu exista „judecata divina”, dar exista, pentru fiecare dintre noi, auto judecata în fața Sinelui.

în „fața” acelei esențe a Conștiinței proprii, cea de care NU te poți ascunde si pe care NU o poți minți, fiindcă a „înregistrat” tot ce ai făcut de-a lungul vieții.

Marii mistici ai umanității au transmis în moduri diferite aceste lucruri, dar ele au fost deturnate, minimalizate, distorsionate și ridiculizate ATÂT DE RELIGIE CÂT ȘI DE ATEISM. Orele de meditație, cărțile de spiritualitate citite, cursurile făcute, zilele de post, nopțile de rugăciune sau ritualurile nenumărate, nu vor conta deloc.

Fiindcă vom răspunde la o singura întrebare, în fata propriului Sine… ce ai făcut de fapt pentru ceilalți? Sau, mai bine zis – ce efort ai făcut pentru a te detașa de egoismul propriu, care vrea doar sa primească plăcere din ORICE gând, cuvânt sau acțiune?

Există o singură înregistrare cu Arsenie Boca. Mesajul lui a fost falsificat de BOR, dar, dacă ascultați înregistrarea, veți observa că el vorbește despre „Sfântul Soare”, despre corecție interioară, despre căutarea Sinelui, chiar și despre reîncarnare. Este chiar critic cu obiceiul de a alerga în pelerinaje și cu manifestările religioase excesive.

„Tare am luat-o razna, așa o luăm noi pe coclauri, să fie mai greu decât trebuie. Că așa-i neamul român… el trebuie să se zbată, că-i place lui… se zbate, dar și multe izbândește. E bine, e bine să fii cu Dumnezeu, că ai pace… ai pace multă.

Aşa că, române, ce tot alergi, ce tot alergi încolo și încoace, şi nu dobândești nimic? Cineva tot îți spune că „acolo” vei găsi nemurirea… dar nemurirea n-o găsești în lucruri exterioare… n-ai cum. Uită-te acolo, înăuntru, în inima ta blândă, și vei vedea că numai lumină îți poate aduce…

Valoarea aceea pe care o cauți de atâta vreme, pe care ai pierdut-o, ai risipit-o… dar n-a fost vina ta. Au venit alții și ţi-au băgat tot felul de chestii prin cap, cum că trebuie să faci aia și aia ca să fii fericit. Dar… fericirea nu vine, nu vine așa, ea se dobândește.

Și cum se dobândește ea? Numai prin muncă, muncă, muncă interioară. Acolo trebuie să muncești, române… numai acolo, numai acolo… Așa că ascultă-mă, române – dacă mai găsești acolo, în tine, voință, voință…

Oprește-te, atâta trebuie să faci, să te oprești. Să te oprești, și să privești iar firul de iarbă, să vezi floarea, să îi simți parfumul, să te închini la Sfântul Soare și să-i mulțumești că ţi-a mai dat o nouă zi, să asculți foșnetul frunzelor, ciripitul păsărilor… și acolo, în liniștea aceea mută să te găsești PE TINE

… și vei deveni ce ai fost cândva iar.