Contents

Când Cartea lui Enoh a fost găsită în Manuscrisele de la Marea Moartă, a devenit clar că a fost o literă care a influențat scriitorii biblici ai timpului, inclusiv pe cei care au scris Noul Testament. Deci, de ce nu este Cartea lui Enoh în Biblie? Astăzi este inclusă în canoanele principale ale sectelor ortodoxe etiopiene, dar a fost populară de sute de ani în perspectivele evreiești vechi. De fapt, în înțelegerea cărții lui Enoh, unii au subliniat că este probabil inspirația pentru Cartea Genezei, datorită mai multor paralele dintre cele două.

Cartea lui Enoh

Cartea lui Enoh – Capitolul 1

1. Iată cuvintele lui Enoh prin care el binecuvântează pe cei aleși şi cei drepți care vor trăi timpuri de mâhnire profundă, când vor fi respinse toate răutățile şi toate nelegiuirile. Enoh, om drept care a mers în faţa Domnului, când ochii lui au fost deschiși şi când el a contemplat o viziune sfântă în Ceruri şi a spus: ” Iată ce mi-au prezentat îngerii”.
2. Acești îngeri mi-au dezvăluit toate lucrurile şi mi-au dat minte să înțeleg ce am văzut, cele ce nu vor avea loc în această generație ci într-o generație următoare, pentru binele celor aleși.
3. Aceasta pentru că eu am putut vorbi şi discuta cu cel care va părăsi într-o zi locuința sa celestă, Sfântul şi Atotputernicul, Domnul acestei lumi.
4. Cel care vă cobora o zi pe vârful muntelui Sinai, apărând în tabernacolul sau şi manifestându-se cu toată forța puterii Sale divine.
5. Toți cei prezenți vor fi îngroziți de spaimă.
6. La fel pe tot pământul vor fi cuprinși de teamă şi groază. Munții se vor prăbuși, colinele se vor scufunda, ele se vor topi în faţa Sa, ca ceară în fata flăcării. Pământul va fi acoperit cu apă şi vor pieri toți cei ce-l locuiesc, așadar toate ființele vor fi judecate, toate chiar şi drepții.
7. Dar cei drepți vor obține liniștea; El îi va feri pe cei aleși şi le acorda iertarea Să.
8. Atunci ei vor deveni proprietatea lui Dumnezeu; ei vor fi copleșiți de fericire şi binecuvântare; splendorile Divinității îi vor lumina.

Cartea lui Enoh – Capitolul 2

Iată! El sosește cu zece mii dintre sfințiții săi pentru a judeca toate creaturile, pentru a nimici toate rasele de răufăcători şi a condamna cu tărie crimele pe care păcătoșii şi nelegiuiții le-au făcut contra lui.

Cartea lui Enoh – Capitolul 3

1. Toți aceia care locuiesc în Ceruri cunosc ce se întâmpla pe pământ.
2. Ei știu ca sferele cerești care ne luminează nu-şi schimba niciodată drumul; ca fiecare din ele răsar şi apun cu regularitate, la timpul propriu fiecăruia, fără a se abate niciodată de la ordinele pe care le-au primit. Ei privesc pământul şi știu imediat totul despre el de la început şi până la sfârșit.
3. Ei văd că fiecare din creațiile lui Dumnezeu urmează fără abatere drumul care i s-a dat. Ei văd vara şi iarna; văd că pământul e îndestulat cu apă şi că norii, ceaţa şi ploaia împrospătează văzduhul.

Cartea lui Enoh – Capitolul 4

Ei văd şi admiră cum fiecare copac își alcătuiește coroana sa de frunze, cum apoi o pierde, cu excepția a 14 copaci privilegiați care rămân totdeauna verzi şi care în timpul multor ierni creează impresia de primăvara.

Cartea lui Enoh – Capitolul 5

Ei admira apoi în zilele de vară con soarele încălzește pământul, încă de la începutul drumului sau, în timp ce voi căutați răcoarea frunzișului; în timp ce pământul crapă de căldura arzătoare şi voi nu mai sunteți în stare să vă plimbați nici la munte, nici la șes.

Cartea lui Enoh – Capitolul 6

1. Ei admira apoi cum în copaci la adăpostul frunzelor se încarcă în același timp de fructe; dar de asemenea ei înțeleg, şi în același timp recunosc că toate aceste lucruri sunt făcute pentru noi de Cel care trăiește veșnic.
2. Ca toate lucrările din fiecare an, ca toate creațiile Sale urmează fără abatere ordinea dinainte stabilită; şi totuși, când Dumnezeu hotărăște așa toate lucrurile trebuie să dispară.
3. Ei văd cum marile şi râurile săvârșesc fiecare misiunea lor.
4. În timp ce voi, voi suportați cu greutate, voi nu duceți la bun sfârșit multe din obligațiile voastre faţă de Domnul vostru, voi calcați ordinele Sale; voi denigrați măreția SA, şi gurile voastre hulesc prin pronunțarea de blasfemii împotriva maiestății Sale.
5. Păcătoși cu inimă împietrita, nu va exista nici un fel de pace pentru voi.
6. Zilele voastre vor fi blestemate şi anii vieții voastre vor fi șterși din cartea vieților; veți fi disprețuiți de toate creaturile şi nu veți obține nici o îndurare.
7. În acea zi liniștea voastră va dispărea pentru totdeauna, fiind blestemați de toți drepții şi păcătoșii înșiși vă vor respinge.
8. Da, ei vă vor disprețui la fel ca nelegiuiții.
9. Dar pentru aleși, a lor va fi lumina, bucuria, pacea; a lor este moștenirea pământeasca.
10. Pentru voi necredincioșilor, pentru voi e blestem.
11. Atunci aleșii vor primii înțelepciunea, şi nu va mai fi încălcata ordinea, nu se vor mai face nelegiuiri şi nu vor mai fi orgolioși: ci ei se vor purta cu grijă, se vor smeri şi nu vor încălca legile sfinte.
12. Astfel ei nu vor fi pedepsiți niciodată, toată viaţa lor, iar moartea lor va fi fără tulburări şi durere; viaţa lor va fi împlinita; vor îmbătrâni în bucurie şi pace; şi anii lor de fericire se vor înmulți cu bucurii, cu liniște, fără nori, fără tulburări, în toți anii vieții lor.

Cartea lui Enoh – Capitolul 7

1. Pe când copii oamenilor se înmulțiseră în acele zile. S-a făcut că fiicele lor s-au născut grațioase şi frumoase.
2. Şi atunci, când îngerii, copii Cerurilor, le-au văzut, s-au îndrăgostit de ele; şi ei şi-au spus unii altora: să ne alegem femei din rasa oamenilor şi să avem copii cu ele.
3. Atunci, Somează, șeful lor a zis: ” Eu mă tem că voi nu veți fi în stare să vă împliniți gândul vostru”.
4. ” Şi că eu voi suporta singur pedeapsa pentru crima voastră”.
5. Dar ei au răspuns: noi vă juram.
6. Şi noi ne legăm cu toții cu blestem; noi nu vom schimba cu nimic planul nostru, noi vom săvârși ceea ce am hotărât.
7. Într-adevăr ei au jurat şi s-au legat între ei printr-un legământ cu blestem. Ei erau în număr de 200 şi coborau din Addis, loc așezat în apropierea muntelui Hermon.
8. Acest munte era denumit Hermon (în original arman), pentru că acolo au jurat şi s-au legat printr-un legământ cu blestem.
9. Iată numele șefilor lor: Somează, șeful lor, Urakabarameel, Akibeel, Tamiel, Ramuel, Danel, Azkeel, Sarakmyal, Asael, Armers, Batraal, Anane, Zavebe, Samsaveel, Ertael, Turel, Yomyael, Arazeal. Aceștia erau șefii celor 200 de îngeri; şi restul erau toți cu ei.
10. Şi ei şi-au ales fiecare câte o femeie, şi s-au apropiat de ele şi au conviețuit cu ele; şi ei le-au învățat vrăjitorii, farmece şi însușirile rădăcinilor şi arborilor.
11. Şi aceste femei au zămislit şi au născut uriași.
12. Statura lor era de 300 de coţi. Ei au înghițit tot ce muncă oamenilor poate să producă, şi n-a fost chip să fie saturați.
13. Atunci s-au întors împotriva oamenilor înșiși ca să-i mănânce.
14. Şi au început a se repezi la păsări, la dobitoace, la târâtoare şi la pești, pentru a-şi potoli foamea cu carnea lor şi setea cu sângele lor.

15. Şi atunci pământul a murmurat împotriva celor răi.

Cartea lui Enoh – Capitolul 8

1. Asael i-a mai învățat pe oameni să facă săbii, cuțite, scuturi, platoșe, oglinzi; el le-a arătat cum să facă brățări şi podoabe, cum să folosească vopsele, arta de a-şi înnegri sprâncenele, de a folosi pietrele prețioase şi tot soiul de spoieli, astfel încât oamenii s-au stricat.
2. Nelegiuirea s-a întins; depravarea s-a înmulțit, creaturile încălcau orice ordin şi distrugeau tot ce le ieșea în cale.
3. Amuzară i-a învățat tot felul de vrăjitorii, de farmece şi însușirile rădăcinilor.
4. Armers i-a învățat arta de a dezlega vrăjitoriile.
5. Barkayal i-a învățat arta de a urmări stelele.
6. Amibele i-a învățat semnele.
7. Tamiel i-a învățat astronomia.
8. Şi Șaradele i-a învățat mișcările lunii.
9. Şi oamenii, pe punctul de a pieri, au murmurat şi glasurile lor s-au ridicat până la cer.

Cartea lui Enoh – Capitolul 9

1. Atunci Mihail şi Gabriel, Rafael, Seral şi Urile, își coborâră privirile lor din Cer spre pământ, şi au văzut valurile de sânge care-l înroșeau; şi nedreptățile care se săvârșeau; şi şi-au spus unul altuia: „Aceasta este larma strigatelor lor”.
2. Pământul căruia i s-au furat copiii şi-a ridicat glasul până la porțile Cerului.
3. Către voi, o! Spirite cerești, către voi se ridică plângerile sufletelor spunând: Obțineți pentru noi dreptate de la Preaînaltul. Atunci ei au spus Domnului şi Stăpânului lor; Tu ești Domnul domnilor, Zeul zeilor, Regele regilor. Tronul gloriei Tale se înalta pentru veșnicie, şi pe veci Numele Tău este sfințit şi slăvit. Tu ești binecuvântat şi slăvit pentru totdeauna.
4. Tu ești Creatorul, Stăpânul preamărit al tuturor lucrurilor; nimic nu este ascuns privirilor Tale; Tu stăpânești peste toate şi nimic nu poate ocoli puterea Ta.
5. Tu ai văzut ce a făcut Azazyel; cum i-a învățat pe oameni tot felul de nedreptăți, şi cum a arătat el lumii tot ce se petrece în Ceruri.
6. Samyaza, de asemenea, a învățat pe oameni vrăjitorii, el pe care Tu l-ai așezat deasupra tuturor camarazilor săi. Ei s-au însoțit cu fiicele oamenilor; au păcătuit cu ele şi s-au dezonorat.
7. El le-au dezvăluit lor crimele cele mai dezgustătoare.
8. Şi femeile au născut uriași.
9. Şi tot pământul a fost acoperit de sânge şi fărădelegi.
10. Şi iată acum, ca sufletele celor morți, ridică glasurile către tine.
11. Şi s-au ridicat planșetele lor până la porțile cerului.
12. Vaietele lor urcă spre tine; oamenii nu pot să scape de silniciile care acoperă faţa pământului. Însă Tu cunoști toate lucrurile, chiar înainte ca ele să ia ființa.
13. Tu cunoști toate lucrurile: Tu știi tot ce se întâmpla şi totuși nu ne spui nimic.
14. Pentru atâtea crime, ce trebuie să facem noi celui rău?

Cartea lui Enoh – Capitolul 10

1. Atunci Preaînaltul, Cel mare şi sfânt, şi-a făcut auzită vocea.
2. Şi li trimise pe Arsayalalyur la fiul lui Lameh (adică Noe).
3. Îi spuse: Vorbește-i în Numele Meu, dar ascunde-te de ochii lui.
4. Apoi dezvăluie-i marele prăpăd care va face să piară toți oamenii:
Întrucât apele potopului se vor revărsa pe toată faţa Pământului şi toate creaturile vor fi distruse.
5. Dar învață-l calea de a scăpa; spune-i lui în ce chip rasa lui va avea ființă pe tot pământul.
6. Apoi, Domnul spuse către Rafael: ” Prinde-l pe Azazyel, leagă-i picioarele şi mâinile; aruncă-l în întunericul veșnic şi părăsește-l în pustia Dudael”.
7. Fă să plouă peste el pietre grele şi ascuțite; învăluie-l în întuneric deplin.
8. Să rămână acolo pentru totdeauna, fie ca fata să rămână acoperită cu un voal gros; şi fie ca el să nu mai vadă lumina niciodată.
9. Şi când se va face ziua judecații, aruncă-l în foc.
10. Între timp, curata pământul pe care îngerii l-au dezonorat; prevestește-i viaţa; prevestește-i ca Eu îl voi reînvia.
11. Fii oamenilor nu vor pieri cu toții, din pricina tainelor pe care veghetorii lor li le-au arătat şi pe care ei le-au arătat urmașilor lor.
12. Dar pământul a fost murdărit de învățăturile necurate ale lui Azazyel. Şi de aceea el trebuie să fie făcut răspunzător de toate crimele.
13. Domnul i-a spus lui Gabriel: „Mergi la ființele cele rele, la cei condamnați, la copiii depravării, omoară acești copii de depravați, acești urmași ai îngerilor veghetori, din mijlocul oamenilor; împinge-i, ațâțai pe unii contra altora. Fă-i să piară de propriile lor mâini, pentru că zilele lor nu vor fi împlinite.
14. Ei te vor implora, dar rugile lor nu vor obține nimic pentru ei; şi ei vor spera în zadar pentru copiii lor viaţă de veci şi chiar o viaţă de 500 de ani.
15. După aceea Domnul îi spuse lui Mihail: Du-te şi anunță pedeapsa care-l așteaptă pe Samyaza şi pe toți cei care au participat la crimele acestea, care s-au unit cu femeile, care s-au dezonorat prin tot felul de murdarii. Şi când fii lor vor fi omorați, când ei vor fi văzut că a pierit tot ce le-a fost mai scump pe lume, încătușează-i sub pământ pentru șaptezeci de generații până în ziua judecații şi a sfârșitului lumii; şi cuvântul acestei judecați îi va osândi pe veci.
16. Atunci ei vor fi aruncați în adâncul unui foc care îi va chinui fără încetare; şi ei vor rămâne așa o veșnicie.
17. Împreuna cu ei, șeful lor va arde în flăcări; şi cu toții vor fi încătușați până la moartea unui mare număr de generații.
18. Nimicește, în același timp, toate sufletele dedate la jocurile vinovate, omoară urmașii îngerilor veghetori; destul şi prea mult timp ei au oropsit seminția omenească.
19. Prigonitorii să fie șterși de pe suprafața pământului.
20. Răul să fie nimicit.
21. Şi ramura dreptății şi a omeniei să înflorească şi să devină o mărturiei a binecuvântării.
22. Căci dreptatea şi omenia vor trebui să înflorească în bucurie pentru timpuri fără de sfârșit.
23. Şi atunci cei sfinți vor înalta Domnului rugăciuni de îndurare şi vor trăi până când vor da naștere la o mie de copii, în timp ce zilele tinereții lor şi sabaturile lor se vor scurge în bucurie şi pace. În această epocă tot pământul va fi cultivat în dreptate; el se va acoperi de arbori şi de binecuvântări; vor fi sădiți pomi bogați în roade.
24. Viţa de vie va creşte din abundenţă şi va produce struguri din belșug toate semințele care vor fi încredințate pământului, vor da o mie de măsuri pentru una; şi o măsura de măsline va ajunge la 10 teascuri de ulei.
25. Pământul va fi mântuit de toate silniciile, de toate nedreptățile, de toate crimele, de toate nelegiuirile, de tot ce li poate murdări. Răul va dispărea pentru totdeauna.
26. Atunci, copiii oamenilor vor trăi în dreptate, şi toate neamurile îmi vor da onorurile care mi se datorează; toate mă vor binecuvânta; toate mă vor adora.
27. Pământul se va elibera de toată stricăciunea, de toate crimele, de toate caznele, de toată suferința, şi el nu va mai avea a se teme că-i voi trimite un potop nimicitor.
28. În acele zile, voi deschide comorile binecuvântărilor păstrate în cer, le voi răspândi pe pământ şi ele vor aduce spor în lucrările şi munca oamenilor.
29. Pacea şi dreptatea se vor uni cu oamenii şi această unire sfântă va dura cât va fi lumea şi cât vor fi generațiile.

Cartea lui Enoh – Capitolul 11

1. Înainte de a se împlini toate aceste lucruri Enoh a fost răpit de pe pământ; şi nimeni nu a știut unde a fost şi nici ce a devenit.
2. Toate aceste zile, el le-a petrecut cu sfinții şi cu îngerii veghetori.
3. Eu, Enoh voi binecuvânta pe Domnul, merele rege al păcii.
4. Şi iată: îngerii veghetori m-au numit Enoh scribul.
5. Şi Domnul mi-a zis: Enoh scrib al dreptății, du-te şi vorbește îngerilor veghetori al cerului, care au părăsit înălțimile desăvârșite ale cerului şi locuințele lor veșnice, cei care s-au dezonorat cu femei.
6. Şi au făcut ca oamenii, luând neveste după exemplul lor şi strivind tot pământul.
7. Spune-le lor ca pe pământ, ei nu vor căpăta niciodată, nici liniște, nici iertarea păcatelor lor. Niciodată nu se vor bucura de urmașii lor; ei îi vor vedea murind pe cei ce le sunt mai dragi; ei vor plânge după fii lor uciși şi mă vor ruga pentru ei, dar niciodată nu vor obține pacea sau iertarea.

Cartea lui Enoh – Capitolul 12

1. Atunci Enoh pleca şi îi spuse lui Azazyel: Nu mai exista liniște pentru tine, o mare sentința s-a pronunțat împotriva ta. Vei fi încătușat.
2. Nu va fi niciodată pentru tine nici ușurare, nici iertare, nici putința unui ajutor, din cauza fărădelegilor pe care tu le-ai arătat.
3. Şi pentru că tu i-ai învățat pe oameni să-l insulte pe Dumnezeu, să păcătuiască şi să-i asuprească pe semenii lor.
4. Apoi l-am părăsit şi am mers să le anunț eu însumi noutățile la tovarășii lui de crime.
5. Şi ei s-au înspăimântat şi au fost apucați de un tremur îngrozitor.
6. Şi ei m-au implorat să scriu pentru ei o plângere umilă, pentru a obține iertarea greșelilor lor; m-au rugat s-o fac să ajungă la tronul lui Dumnezeu din cer, căci ei nu îndrăznesc să i se adreseze, nici să-şi ridice ochii spre cer din cauza marelui păcat pentru care au fost judecați.
7. Atunci, eu am scris o plângere umilă în sprijinul lor, pentru a obține liniște şi iertare pentru tot ce au făcut.
8. Apoi i-am părăsit şi mi-am continuat drumul, recitind mereu plângerea lor, către apele lui Dăneșan care se afla la răsărit de Hermon şi acolo m-am culcat.
9. Şi iată că am avut un vis şi o viziune divină. Am căzut în extaz şi am văzut atunci pedeapsa pe care trebuia să o anunț, vestea tristă şi mustrătoare pentru copii cerului. Când m-am trezit, mă aflam în apropierea apei. Ei erau adunați, plângeau şi fetele lor erau întoarse către Ubelseiael, loc așezat între Liban şi Semeser.
10. Le-am împărtășit viziunile mele şi visele mele.
11. Şi le-am spus aceste cuvinte de judecată şi dojenile pe care le meritau copii cerului.

Cartea lui Enoh – Capitolul 13

1. Aceasta este cartea cuvintelor de judecată şi cuvintele adresate îngerilor veghetori, care sunt în această lume, după porunca pe care mi-a dat-o în viziunea mea Cel Sfânt şi Cel Mare. Am văzut atunci în vis că vorbeam cu limba mea din carne şi cu același suflu cu care Atotputernicul a însuflețit buzele oamenilor pentru a se înțelege între ei.
2. Şi am înțeles cu inima. Însuși Dumnezeu a dat oamenilor putința să înțeleagă cuvintele adresate minţii lor; iar mie, El mi-a dat autoritatea de a-i cerceta pe îngerii veghetori, copii cerului. Deci eu am scris rugămințile voastre; dar eu am văzut în viziunea mea, că atât cât va exista lumea, niciodată voi nu veți obține ceea ce ați cerut.
3. Judecata s-a pronunțat împotriva voastră; toate rugămințile voastre sunt în zadar.
4. Așadar, de acum înainte voi nu veți mai urca la ceruri; iar pe pământ, voi veți fi încătușați atâta timp cât va exista lumea.

5. Dar, mai înainte, voi veți fi martori la nenorocirea celor care vă sunt dragi; ei nu vă vor mai aparține. Ei vor cădea sub sabie chiar sub ochii voștri.
6. Şi nu puteți adresa nici o rugă pentru ei, nici pentru voi!
7. Ci veți plânge şi veți suferi în tăcere. Acestea sunt cuvintele din cartea pe care am scris-o.
8. Iată acum viziunea pe care am avut-o;
9. Iată: M-am văzut înconjurat de nori şi de ceaţă deasă; priveam cu îngrijorare mișcarea astrelor şi a fulgerelor în timp ce vânturi prielnice îmi ridicau aripile şi grăbeau drumul meu.
10. Am fost înălțat astfel până la cer şi am ajuns curând la un zid clădit din pietre de cleștar. Flăcări mișcătoare îi învăluiau marginile. Am simțit cum mă cuprinde groază.
11. Cu toate acestea, m-am vărat în mijlocul acestor flăcări.
12. Şi am ajuns într-o vastă locuința care era pavată cu pietre de cristal. Pereții ca şi podeaua, erau de asemeni din cristal şi la fel şi temeliile. Tavanul era format din stele rătăcitoare şi fulgere de lumină şi în mijloc se vedeau mişcându-se heruvimi de foc într-un car agitat. Flăcări tremurau împrejurul zidurilor şi poarta era de foc. Când a fost să intru în această locuința, ea era în același timp arzătoare ca focul şi rece ca gheaţa; şi nu exista acolo nici urmă de fericire, nici de viaţă. Atunci o spaimă a pus brusc stăpânire pe mine; m-am cutremurat de groază.
13. Tremuram ca vargă, m-am întors cu faţa spre pământ şi am avut o viziune.
14. Iat-o: Eram într-o altă locuință mai largă decât prima, porțile care erau toate deschise în faţa mea, în mijlocul unei flăcări tremurătoare.
15. Era atâta strălucire, măreție şi fala încât îmi este peste puteri să vă descriu, nici splendoarea ce o înconjoară şi nici întinderea sa.
16. Podeaua era de foc; în tavan străluceau fulgere şi stele rătăcitoare, iar acoperișul era în întregime un foc scânteietor.
17. L-am examinat cu atenție, şi am văzut acolo înălțat un tron.
18. Al cărui aspect era ca bătut de grindină cu toate că marginile sale erau strălucitoare că globul soarelui; din el se auzeau voci de heruvim.
19. Din acest tron puternic ieșeau torente de flăcări.
20. Strălucitoare încât era imposibil să le privești.
21. Şi era cineva așezat pe acest tron măreț.
22. Al cărui vesmânt era mai strălucitor decât soarele şi mai alb decât zăpada.
23. Nici un înger nu era în stare să-l privească în faţă pe Strălucitorul şi Magnificul, nici să se apropie de El; nici un ochi de muritor nu putea să ÎL privească. Un foc strălucitor ardea în jurul Lui.
24. Şi se ridică, chiar înaintea lui, un foc de o mare întindere; astfel încât cei ce-l înconjurau, nu puteau să se apropie de El, şi erau în faţa lui mii şi mii. El nu avea nevoie nici de sfaturi, nici de ajutoare, dar sfinții care formau curtea lui nu-l părăseau nici ziua nici noaptea. M-am apropiat cât am putut, acoperindu-mi fata şi plin de teamă. Atunci, Domnul El însuși a binevoit cu propria Sa gura să mă cheme pe nume: Apropie-te, spuse El, apropie-te mai mult şi vino să auzi cuvintele Mele sacre.
25. El m-a primit şi m-a făcut să mă plec în faţa porții. Şi îmi țineam ochii coborați în pământ.

Cartea lui Enoh – Capitolul 14

1. Atunci mi s-a adresat şi mi-a spus așa: Ascultă, ascultă fără frică, O! Enoh cel drept, O! Scrib al dreptății, apropie-te şi ascultă vocea mea. Du-te, spune-le îngerilor veghetori care te-au trimis să mă rogi pentru ei: Voi trebuie să vă rugați pentru oameni şi nu oamenii pentru voi!
2. De ce ați abandonat înălțimile sfinte ale cerului, locuințele voastre eterne, pentru a merge să păcătuiți cu femeile. De ce v-ați îndrăgostit de fiicele oamenilor; v-ați însoțit de ele; v-ați dedat cu ele la lucruri care țin de copiii pământului, şi ați dat naștere unei rase nelegiuite?
3. Voi care erați spirite ale cerului, având sfințenie şi viaţa eternă, v-ați murdărit cu femeile, v-ați dedat la muncile cărnii, ați zămislit în sânge, v-ați purtat ca şi aceia care sunt numai din sânge şi carne.

4. Ei, au fost creați pentru a muri.
5. Iată de ce le-am dat lor femei, în scopul de a conviețui cu ele pentru a procrea copii care să le păstreze rasă pe pământ.
6. Dar voi ați fost creați ca spirite curate încă de la început voi aveți o viaţă eternă, voi nu puteți muri.
7. Şi de aceea Eu nu v-am dat vouă femei, pentru că fiind spirite curate voi trebuia să locuiți în cer.
8. Şi acum uriașii care sunt rezultatul târgului dintre spirit şi carne, se vor numi pe pământ spirite rele şi ele vor trăi pe pământ. Ei vor procrea la rândul lor spirite rele, pentru că ei țin de cer cu o parte a firii lor pentru că își trag sămânța din îngerii veghetori cei sfinți. Ei vor deveni deci spirite rele pe pământ şi se vor numi spirite ale răului. Locuința spiritelor cerești este cerul; iar pământul este locuința spiritelor pământești care sunt născute din pământ.
9. Spiritele uriașilor vor fi ca norii care aduc peste pământ nenorociri de toate soiurile, ciume, războiul, foamea.
10. Şi doliul. Ele nu vor bea şi nu vor mânca, invizibile pentru toate privirile, ele se vor amesteca între bărbați şi femei, pentru că ele au primit viaţa în zilele de nimicire şi masacru.

Cartea lui Enoh – Capitolul 15

1. După moartea uriașilor, oriunde vor zbura sufletele lor, atunci când își vor abandona trupurile, carnea lor va trebui să piară înaintea judecății. Ea va fi nimicită până în ziua marelui sfârșit al Universului, atunci când îngerii veghetori şi nelegiuiții vor fi distruși pentru totdeauna.
2. Cât despre îngerii veghetori care te-au trimis să te rogi le mine pentru ei,
3. Le spun lor, acestor inteligente cerești: Voi ați avut cerul pentru a locui; tainele cele mai ascunse nu v-au fost arătate; cu toate acestea voi ați cunoscut un secret al nedreptății.
4. Şi voi l-ați dezvăluit femeilor care v-au mișcat inimile şi prin voi s-a înmulțit răul pe suprafața pământului.
5. Spune-le lor deci: Niciodată voi nu veți obține iertarea, niciodată nu veți mai avea pace!

Cartea lui Enoh – Capitolul 16

1. Apoi ei m-au ridicat într-un loc unde există un foc mistuitor; şi unde după bunul lor plac, ei luau înfățișarea unui om.
2. M-au condus pe un loc ridicat, pe un munte al cărui vârf se avânta către ceruri.
3. Şi eu am văzut izvorul fulgerelor şi tunetelor la marginile acestui loc, în colţul său cel mai adânc.
4. Apoi ei m-au dus în apropierea unei ape ţâşnitoare şi tot mai mult către apus, către focurile soarelui ce apune. Am ajuns la marginea unui râu de foc care curgea ca apa şi se varsă în marea cea mare de la apus.
5. Am văzut toate marile fluvii şi am nimerit în mijlocul negrelor tenebre; în acest loc pe orice care îl părăseşte; am văzut munţii de întuneric care se nasc iarna şi locurile în care apa se prăvale în propriile genuni.
6. Am văzut şi locul de vărsare al tuturor fluviilor din lume şi pe cel al genunii.

Cartea lui Enoh – Capitolul 17

1. Am ajuns apoi la magazia tuturor vânturilor şi am văzut modul în care ele folosesc drept ornament pământul şi la păstrarea temeliilor pământului.
2. Am văzut piatra unghiulară care susţine pământul.
3. Am văzut şi cele patru vânturi care susţin pământul şi bolta cerească.
4. Am văzut vânturile care sufla în înaltul cerului.

5. Cele care se înălţă între cer şi pământ şi care formează stâlpii cerului.
6 Am văzut vanturile care fac să se rotească cerul şi care pun în mişcare pe orbitele lor soarele şi stelele, şi deasupra pământului, am văzut vântul care susţine norii.
7. Am văzut drumul îngerilor.
8. Am văzut la marginea pământului, bolta cerească sprijinindu-se de el. Atunci m-am întors spre miazăzi.
9. Acolo ard, noapte şi zi şase munţi de pietre preţioase, trei la partea de răsărit, trei la partea de miazăzi.
10. Cei dinspre răsărit erau făcuţi din pietre de diverse culori; perle şi antimoniu; cei dinspre miazăzi erau pietre roşii. Vârfurile lor se înălţau până la cer că tronul lui Dumnezeu, care era din alabastru şi în partea de sus din safir. Am văzut şi focul dogoritor care ardea pe munţi.
11. Acolo, am mai văzut şi o regiune întinsă unde se adunau apele.
12. Am văzut şi izvoarele pământului, ascunse în coloanele luminate ale cerurilor.
13. Şi în aceste coloane ale cerului, eu am văzut focuri care izbucnesc fără număr, dar nici în sus nici în jos. Deasupra acestor izvoare, am văzut un loc care nu are nici bolta deasupra, nici pământ dedesubt, şi nu era nici pic de apă; şi nimic la dreapta, nimic la stânga; un loc cu desăvârşire pustiu.
14. Şi acolo, am zărit şapte stele, strălucind ca munţii de foc, sau ca nişte spirite desăvârşite.
15. Atunci îngerul a spus: acest loc, va fi până la dispariţia cerului şi a pământului, închisoarea stelelor şi a armatelor cerului.
16. Aceste stele care se rotesc deasupra focului sunt acelea care au călcat porunca lui Dumnezeu, înainte de a-şi încheia încercările lor. Şi de aceea au fost încătuşate în acest loc, până când îşi vor ispăşi crimele lor în anul cel de taină.

Cartea lui Enoh – Capitolul 18

1. Atunci Uriel strigă: Iată îngerii care au trăit cu f femei, şi au fost destinaţi a fi conducători;
2. Cei care au dezonorat oamenii, înmulţind greşelile printre ei, punându-i să aducă jertfe demonilor precum lui Dumnezeu. Dar în ziua cea mare ei vor fi judecaţi şi vor pieri, şi femeile lor împreună cu ei, pentru că s-au lăsat ademenite fără să se opună.
3. Şi eu, Enoh, eu singur, am văzut sfârşitul tuturor acestor lucruri, şi nimănui nu i-a fost dat să vadă ce am văzut eu.

Cartea lui Enoh – Capitolul 19

1. Iată numele îngerilor care veghează.
2. Uriel, unul dintre îngerii sfinţi, care comanda strigătele şi groază.
3. Rafael, unul dintre îngerii sfinţi, care comanda asupra spiritelor omeneşti.
4. Raguel, unul dintre îngerii sfinţi, care pedepseşte lumea şi astrele.
5. Mihail, unul dintre îngerii sfinţi care veghează la virtuţile oamenilor şi comanda neamurile.
6. Sarakiel, unul dintre îngerii sfinţi, care veghează asupra copiilor oamenilor care au greşit.
7. Gabriel, unul din îngerii sfinţi, care comanda peste Ikisat, peste paradis şi peste heruvimi.

Cartea lui Enoh – Capitolul 20

1. Eu am făcut, în sfârşit un lung ocol pentru a sosi într-un loc unde nimic nu era întreg.
2. Eu nu am văzut acolo, nici lucrurile minunate arătate în cer, nici pământul cu minunăţiile sale; acolo nu era decât un pustiu singuratic şi îngrozitor.
3. Acolo am mai văzut şapte stele înlănţuite unele cu altele precum nişte munţi mari, precum nişte focuri mistuitoare. Şi am strigat când am văzut această. Pentru ce crime sunt înlănţuite aceste stele; pentru ce au fost ele surghiunite în acest loc? Atunci Uriel, unul dintre îngerii care era cu mine şi care mi-a fost însoţitor, mi-a răspuns: Enoh de ce o astfel de întrebare? De ce aceasta îngrijorare, aceasta nelinişte? Aceste stele au încălcat ordinele Domnului Preaînalt; şi pentru a-şi ispăşi crimele lor, ele au fost încătuşate în acest loc pentru un număr fără sfârşit de veacuri.
4. De aici am mers într-un alt loc al groazei.
5. Acolo am văzut lucrând un foc imens, dogoritor şi mistuitor, în mijlocul căruia există o despicătură şi coloanele de foc se luptau între ele şi se înfundau în genuni. Mi-a fost peste putere să apreciez atât mărimea cât şi înălţimea lui; nu am putut cunoaşte nici originea sa. Şi am strigat încă o dată în faţa a ce am văzut: Ce loc teribil! Şi cât este de dificil să cercetezi aceste taine.
6. Uriel, unul dintre îngerii care era cu mine mi-a răspuns şi mi-a spus: Enoh, de ce această teamă, de ce aceasta mirare, la vederea acestui loc teribil, la vederea acestui loc de suferinţă? Aici este, adăugă el, închisoare îngerilor; şi aici vor fi ei închişi pentru totdeauna!

Cartea lui Enoh – Capitolul 21

1. De acolo, am plecat către celălalt loc, aşezat înspre apus, unde am văzut un munte mare şi înalt, o stâncă abruptă şi patru locuri de întâlnire încântătoare.
2. În interior, acest loc era adânc, spaţios, lustruit şi egal, dar într-un întuneric deplin.
3. Atunci, Rafael, unul dintre îngerii sfinţi care mă însoţeau, mi-a spus: Iată locurile preafericite unde se adună spiritele, sufletele morţilor; acesta este locul unde se vor aduna toate sufletele copiilor oamenilor.
4. Aceştia vor rămâne în acest loc, până în ziua judecăţii, până la vremea care le-a fost hărăzita.
5. Însă mai este mult timp până în ziua marii judecaţi. Şi am văzut sufletele copiilor oamenilor care muriseră şi strigătul lor acuzator se ridică până la cer.
6. Atunci l-am întrebat pe Rafael, îngerul care mă însoţea şi i-am spus; A cui este această voce arzătoare care urca spre cer?
7. El mi-a răspuns: Aceasta este vocea spiritului lui Abel, care a fost ucis de fratele său Cain, şi care îl va învinui până când neamul său va fi nimicit de pa faţa pământului.
8. Până când neamul său va fi şters din rândul oamenilor.
9. Atunci, l-am întrebat despre el, despre judecata de apoi şi i-am spus: De ce sunt unii despărţiţi de ceilalţi? El mi-a răspuns: Sunt trei clase diferite pentru spiritele morţilor, trei clase diferite pentru spiritele drepţilor.
10. Aceste clase se despart printr-o prăpastie, printr-o apă şi printr-o lumină pe apă.
11. Păcătoşii sunt împărţiţi la fel; după moartea lor; ei sunt îngropaţi în pământ, dacă judecată nu i-a ajuns încă în viaţă.
12. Acesta este locul în care sunt închise sufletele lor, aici sunt lăsaţi prada durerilor de neîndurat, pedeapsă celor care sunt condamnaţi pentru eternitate şi sufletele cărora vor fi osândite şi încătuşate pentru totdeauna.
13. Şi iată acestea există de la facerea lumii. Sufletele celor ce se plâng sunt separate de cele care veghează la nimicirea lor în ziua judecăţii.
14. Aşa arata locul destinat sufletelor oamenilor nedrepţi şi păcătoşi, sufletele acelora care au comis nedreptăţi şi care s-au amestecat în obştea nelegiuiţilor cu care se asemănau. Sufletele lor nu vor fi nimicite în ziua judecăţii; dar vor fi închise în acest loc, de unde nu vor mai scăpa niciodată. Atunci l-am lăudat pe Dumnezeu.
15. Şi am zis: Fii binecuvântat Doamne al meu, Domn al gloriei şi al dreptăţii, stăpânul suprem şi veşnic.

Cartea lui Enoh – Capitolul 22

1. De acolo am plecat spre alt loc, în partea de apus, la marginile pământului
2. Acolo am văzut un foc puternic şi o mişcare continuă, care se rotea şi noapte şi zi fără a se opri niciodată.

3. Şi l-am întrebat pe îngerul care mă însoţea, şi i-am spus lui: Ce este acela? De ce această mişcare fără de răgaz?
4. Atunci Raquel, unul dintre îngerii care mă însoţea mi-a răspuns:
5. Acest foc dogoritor, care se mişca fără încetare spre apus, este focul care aprinde toţi aştrii cerului.

Cartea lui Enoh – Capitolul 23

1. De acolo, am ajuns într-un alt loc şi am văzut un munte de foc arzând noapte şi zi. Când m-am apropiat, am zărit şapte munţi strălucitori, care erau separaţi unul de altul.
2. Pietrele din care erau formaţi, erau frumoase şi strălucitoare; ei sclipeau şi radiau, iar suprafaţa lor era lustruită. Erau trei către răsărit, cu atât mai de neclintit, cu cât erau aşezaţi unul peste celălalt; şi existau trei la miazăzi la fel de neclintiţi. Erau de asemenea, vai adânci, dar care erau separate unele de altele. În mijloc se ridică cel de al şaptelea munte. Şi toţi aceşti munţi apăreau de departe ca nişte tronuri majestoase. Şi ele erau acoperite de arbori frumoşi mirositori.
3. Printre aceşti arbori, există unul cu un miros împrospătat fără încetare şi atât de suav încât nu mai există altul nici în grădina Edenului care să răspândească un miros atât de încântător. Frunzele sale, florile sale, lemnul sau nu se vestejeau niciodată şi fructele sale erau frumoase.
4. Fructele sale se asemănau cu fructele palmierului. În faţa acestei privelişti, am strigat: Iată un arbore demn de văzut; ce frunze frumoase, ce fructe gustoase! Atunci Mihail, unul din îngerii sfinţi şi slăviţi care mă însoţeau şi care era conducătorul lor mi-a răspuns.
5. Enoh, de ce întrebi de parfumul acestui arbore?
6. De ce eşti tu atât de dornic de a-l cunoaşte?
7. Atunci eu, Enoh, I-am răspuns: Vreau să ştiu totul, dar în special totul cu privire la acest arbore.
8. Îngerul mi-a răspuns: Acest munte pe care îl vezi şi al cărui vârf ajunge la aceeaşi înălţime cu tronul Domnului, va fi locaşul unde se va odihni Domnul Sfinţeniei şi gloriei, Regele cel veşnic, atunci când va veni şi vă cobora pentru a vizita pământul, în bunătatea Să.
9. Cât despre acest arbore cu mirosul sau suav, al cărui parfum nu are nimic senzual, nimeni nu va putea să pună mâna pe el până în ziua judecăţii. Atunci când cei răi vor fi abandonaţi chinurilor veşnice, acest arbore va fi dat celor drepţi şi umili. Fructele sale vor fi păstrate pentru cei aleşi. Căci viaţa va fi răsădită într-un loc sfânt către miazănoapte, către locuinţa Regelui veşnic.
10. Atunci ei se vor bucura şi se vor cutremura de fericire în Sfântul sfinţilor, un miros încântător le va pătrunde în oase şi ei vor avea, ca şi strămoşii tăi viaţă lungă pe pământ; şi această viaţă nu va fi tulburată nici de nenorociri, nici de suferinţe, nici de sărăcie.
11. Şi am binecuvântat pe Dumnezeul gloriei, Regele veşnic care a hărăzit acest arbore şi a avut bunăvoinţa de a-l destina sfinţilor.

Cartea lui Enoh – Capitolul 24

1. De acolo am fost condus către mijlocul pământului şi am cuprins cu privirea un loc binecuvântat şi roditor unde arborilor le cresc fără încetare, ramuri verzi.
Acolo am văzut încă un munte sacru şi dedesubt pe latura de răsărit, am văzut o apă care curgea către miazăzi. Am mai văzut către răsărit şi un alt munte, la fel de înalt, aşezat în mijlocul unor vai adânci, dar înguste.
2. Apa curgea către munte, pe partea sa de la apus; dedesubt se înălţa un alt munte.
3. Şi, la picioarele acestui munte se afla o vale îngustă şi în mijloc erau alte văi adânci şi stâncoase care se întindeau către cei trei munţi. Dar aceste vai, care erau adânci, dar înguste, mărgineau o stâncă uriaşă pe care era plantat un arbore. Şi cu uimire am admirat stânca şi văile.

Cartea lui Enoh – Capitolul 25

1. Apoi am strigat: Ce înseamnă acest pământ binecuvântat, aceşti arbori înalţi şi aceasta vale blestemată care le separa?
2. Şi Uriel, unul dintre îngerii sfinţi care erau cu mine, mi-a răspuns: Aceasta vale este blestemată pentru veşnicie. Aici vor fi adunaţi toţi cei care şi-au folosit limbile pentru a-l huli pe Dumnezeu, cei care au deschis gura pentru a blestema gloria Să. Aici vor fi adunaţi şi aici le va fi locuinţa.
3. În ziua supremă a judecăţii, El va face din ei un mare exemplu de dreptate în ochii tuturor sfinţilor; căci aceştia vor obţine iertarea în faţa lui Dumnezeu, şi îl vor binecuvânta în toate zilele vieţii lor ca pe Domnul Şi Regele lor.
4. Şi ei vor sărbători în ziua de temut a judecăţii datorită iertării pe care o vor obţine pentru ei. Atunci eu m-am întors fireşte către Dumnezeu şi am lăudat numele Său, măreţia şi gloria Să.

Cartea lui Enoh – Capitolul 26

1. De acolo, m-am îndreptat către părţile de răsărit, către un munte care se înălţa în mijlocul unui desert şi căruia nu i-am putut zări decât faţa.
2. El era acoperit de arbori ieşiţi din seminţele despre care s-a vorbit şi o apă cobora de pe el.
3. Din acest loc, o cădere de apă, alcătuită din altele nenumărate, se desprindea către apus şi către răsărit. Pe o latură creşteau arbori, pe cealaltă se vedeau apă şi rouă.

Cartea lui Enoh – Capitolul 27

1. Atunci am înaintat către o altă parte a deşertului, către răsăritul muntelui, de care m-am apropiat.
2. Acolo am observat arbori de soi, mai ales din cei care se fac arome cu mirosuri suave, tămâia, smirna, toţi arborii deosebiţi unii de ceilalţi.
3. Şi mai era în acest loc, dominând toţi aceşti arbori, o înălţime către răsărit care nu era departe.

Cartea lui Enoh – Capitolul 28

1. Am mai văzut încă un loc, cu vai prin care se rostogoleau ape care nu secau niciodată.
2. Am văzut un arbore falnic care avea un parfum egalând pe cel al arborilor de mastic.
3. Şi pe laturile acestei vai am observat cinamonul, cu un parfum delicat. Am mers apoi către răsărit.

Cartea lui Enoh – Capitolul 29

1. Atunci am observat un alt munte, plin de arbori, de unde izvora o apă asemănătoare cu „neketra”. Numele ei era Săriră şi Colbanen. Şi pe acest munte am văzut un altul pe care creşteau arbori de aloe.
2. Aceşti arbori erau încărcaţi ca migdalii şi groşi, iar fructele pe care le făceau aveau un parfum care depăşea orice alt miros cunoscut.

Cartea lui Enoh – Capitolul 30

1. După aceea, m-am întors la partea de miazănoapte şi am văzut intrările pe sub munţi, şi am observat şapte munţi acoperiţi de lavandă fină, de arbori parfumaţi, de scorţişoară şi papirus.

2. Apoi am lăsat în urma mea culmile acestor munţi şi am înaintat către răsărit, trecând peste marea Eritreei. Şi când am fost dincolo de ea, m-am îndreptat dincolo de îngerul Zatael, şi am ajuns în grădina dreptăţii. Acolo, am văzut între altele, mulţi arbori înalţi şi acoperiţi de flori.
3. Parfumul lor era minunat, formele lor erau deosebite şi gingaşe. Era de asemenea acolo pomul înţelepciunii, fructele căruia deschideau mintea celui ce se hrănea cu ele.
4. El era asemănător cu un tamarin, şi fructele sale de o frumuseţe remarcabilă, semănau cu ciorchini de strugure, parfumul lor înmiresma locul de jur-împrejur. Şi am strigat: Ce arbore frumos! Ce spectacol minunat
5. Atunci îngerul Rafael, care era cu mine, mi-a răspuns: Acesta este pomul înţelepciunii, din care au mâncat stră-străbunicul tău şi stră-străbunica ta, aceste fructe le-au deschis ochii şi după ce au văzut că erau goi au fost izgoniţi din paradisul terestru.

Cartea lui Enoh – Capitolul 31

1. După aceea, am înaintat către marginea pământului; acolo am văzut animale mari, cu înfăţişări diferite, păsări deosebite ca formă şi înfăţişare şi având glasuri diferite.
2. La răsărit de locul unde se găseau aceste animale, am zărit graniţele pământului şi locul unde cerul se sfârşea. Porţile cerului erau deschise şi am văzut ieşind din ele stelele. Atunci am socotit timpul la care au ieşit şi am notat exact numărul. Mi-am notat în acelaşi timp numele lor, drumul lor mereu reînnoit, încercările prin care trec, toate pe măsură ce Uriel, care era cu mine, mi le desluşea.
3. Deoarece el mi-a arătat totul şi despre toate mi-a dat cunoştinţa.
4. El mi-a făcut cunoscut numele lor, locul lor şi înrâuririle pe care le au.

Cartea lui Enoh – Capitolul 32

1. Apoi m-au condus către miazănoapte, la marginile pământului.
2. Şi acolo la marginile lumii, am văzut o întinsă şi măreaţa minune.
3. Am văzut porţile cerului deschise, între ele trei fiind deosebite. Prin ele ieşeau vânturile de nord, părinţi ai frigului, grindinei, gheţii, rouăi şi ploii.
4. Pe una dintre aceste porţi, vânturile suflau uşor, dar celelalte două suflau cu violenţă şi suflul lor se răspândea pe pământ.

Cartea lui Enoh – Capitolul 33

1. De acolo, am fost condus spre apus la marginile pământului.
2. Şi am văzut trei porţi, ca şi la miazănoapte. Şi aceste trei părţi aveau aceeaşi măreţie.

Cartea lui Enoh – Capitolul 34

1. După aceea, am fost condus spre miazăzi, la marginile pământului. Acolo existau de asemenea trei porţi, prin care ieşeau rouă, ploaia şi vântul.
2. Apoi m-am dus către răsărit, la marginile pământului, unde am văzut trei porţi ale cerului întoarse către răsărit şi a căror deschidere era mai mică. Prin aceste porţi ieşeau stelele cerului, care îşi urmau drumul lor neabătut către apus; şi acest drum strălucitor o fost vizibil în toate timpurile.
3. Când le-am văzut, mi-am ridicat vocea şi am lăudat pe Domnul care a făcut aceste corpuri luminoase şi strălucitoare, pentru a arăta inteligenţele îngerilor şi oamenilor, măreţia lucrărilor Sale; pentru că ei să sărbătorească şi unii şi alţii, minunăţiile puterii Sale, pentru că ei să glorifice lucrările divine ale mâinilor Sale, şi pentru că ei să ÎL laude în vecii vecilor.

Cartea lui Enoh – Capitolul 34

1. Iată o altă viziune, a doua viziune a înţeleptului, viziunea avută de Enoh fiul lui Iared, fiul lui Mahalaeel, fiul lui Cainah, fiul lui Enos, fiul lui Seth, fiul lui Adam. Aici este începutul acestei înţelepciuni, care mi s-a dat să o desluşesc şi să o fac iubită de cei care locuiesc pe pământ. Ascultaţi deci şi înţelegeţi lucrurile sfinte pe care am venit să vi le dezvălui în prezenţa lui Dumnezeu. Cei care au trăit înaintea noastră au văzut în oficierea cuvântului o datorie pentru ei.
2. Iar noi care am venit după ei, nu am pus nici o piedică propovăduirii înţelepciunii; dar niciodată în această zi, nu i s-a dat unei persoane ceea ce mi s-a dat mie, înţelepciunea pe potriva înţelegerii mele şi pe măsură bunului plac al lui Dumnezeu. Ceea ce am primit de la EL este într-adevăr o fărâmă din viaţa eternă.
3. Această învăţătură a fost înfăţişata în 103 parabole, pe care mi-am făcut datoria să le vestesc locuitorilor acestei lumi.

Cartea lui Enoh – Capitolul 35

1. Prima parabolă. Când adunarea celor drepţi îşi va arăta puterea pe pământ, păcătoşi vor putea fi pedepsiţi şi îşi vor primi răsplata cuvenită pentru fărădelegile lor, în faţa tuturor.
2. Când dreptatea se va manifesta înaintea celor drepţi; fie că lucrările lor să fie măsurate de Domnul spiritelor şi meritele lor să primească recompensa promisă; când lumina celor drepţi şi a celor aleşi care trăiesc pe pământ va străluci de-a străfulgerare nemuritoare, în acel moment, care va fi locuinţa celor păcătoşi? Unde va fi locul de odihnă al celui care l-a respins pe Dumnezeu? Oh! Ar fi fost mai bine pentru el dacă n-ar fi existat niciodată!
3. Când vor fi revelate tainele gândite de cei drepţi, păcătoşii vor suferi o judecată severă şi nelegiuiţii vor fi chinuiţi în faţa lor.
4. Din acel moment, stăpânii pământului vor înceta de a mai avea putere şi autoritate. Ei nu vor fi în stare să privească sfinţii în faţă, căci lumina celor drepţi şi aleşi nu poate fi asemuita decât cu cea a Domnului spiritelor.
5. Cu toate acestea puternicii lumii nu vor fi nimiciţi, ci ei vor fi predaţi în mâinile celor drepţi şi sfinţi.
6. Şi după aceasta nu va mai fi milă pentru ei din partea Domnului, căci odată cu viaţa, va fi trecut şi timpul iertării.

Cartea lui Enoh – Capitolul 36

1. În acele zile, rasa sfântă şi binecuvântată, vă cobora din înălţimea cerului şi generaţia sa vă trăi laolaltă cu fiii oamenilor, Enoh a primit cărţile de revoltă şi furie, cărţile de frământare şi agitaţie.
2. Ei nu vor căpăta niciodată iertare spune Domnul spiritelor.
3. Atunci un nor gros m-a ridicat şi vântul m-a înălţat deasupra pământului şi m-a dus la marginile cerului.
4. Acolo am avut o altă viziune. Am văzut locuinţa şi locul de odihnă al sfinţilor. Acolo erau rugăciuni, plângeri ale copiilor oamenilor. Dreptatea curgea în faţa lor ca o apă curată şi iertarea se răspândea pe pământ ca o rouă preţioasă. Şi astfel este fiinţarea lor pentru totdeauna.
5. În acest timp ochii mei nu se mai saturau privind lăcaşurile aleşilor şi locul adevărului, al credinţei şi al dreptăţii.
6. Numărul sfinţilor şi aleşilor lui Dumnezeu va fi fără sfârşit în toate secolele.
7. Eu am văzut locuinţa lor aşezată sub protecţia Domnului spiritelor. Toţi sfinţii, toţi aleşii cântau în faţa Lui, strălucind ca focul; gurile lor erau pline de laude pentru Dumnezeu şi buzele lor se deschideau pentru a glorifica numele Domnului spiritelor. Dreptatea era la loc de cinste în faţa Lui.

8. Acolo mi-am dorit să rămân, acolo sufletul meu suspină după aceste lăcaşuri. Acolo era partea mea de moştenire, de la începutul lumii, căci aceasta era asupra mea voinţa Domnului spiritelor.
9. În acest timp eu preamăream şi proslăveam numele lui Dumnezeu, prin binecuvântări şi laude. Căci aceasta este spre mulţumirea Domnului spiritelor.
10. Mult timp ochii mei au contemplat aceste bogate locuinţe şi l-am lăudat pe Dumnezeu zicând: Binecuvântat să fie El, binecuvântat pentru totdeauna! De la începuturi, dinainte de facerea lumii şi până la sfârşitul veacurilor.
11. Ce este această lume? Da, toate generaţiile au datoria să Te binecuvânteze, toţi aceia care nu au adormit în pulberea pământului, ci care admiră gloria Ta, care Te sărbătoresc, Te preamăresc şi Te binecuvântează zicând: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul spiritelor, care a umplut cu imensitatea Sa întreaga lume a inteligentelor.
12. Acolo, ochii mei au contemplat pe toţi aceia care nu au adormit în faţa Lui, care L-au glorificat zicând: Binecuvântat să fi Tu, binecuvântat să fie numele Domnului pentru totdeauna! Şi fata mea s-a schimbat pe neaşteptate, încât nu am mai putut vedea.

Cartea lui Enoh – Capitolul 37

1. După aceasta am văzut mii de mii, miliarde de miliarde şi un număr nesfârşit de oameni care stăteau drepţi în faţa lui Dumnezeu.
2. Şup cele patru aripi ale Domnului spiritelor, pe cele patru părţi, am văzut şi alţii în afară de primii care stăteau în faţa Lui. Am învăţat în acest timp numele lor, pentru că îngerii care erau cu mine mi le-au lămurit dezvăluindu-mi toate tainele.
3. Atunci am auzit vocea acelora care erau în cele patru laturi; ei preamăreau pe Domnul în toată gloria Să.
4. Prima voce preamărea pe Domnul spiritelor în toate veacurile.
5. A doua voce, pe care am auzit-o preamărea pe Cel ales şi pe aleşii care se frământau pentru Domnul spiritelor.
6. A treia voce pe care am auzit-o se ruga şi implora pentru cei ce sunt pe pământ şi care îl chemau pe Domnul spiritelor.
7. A patra voce, pe care am auzit-o respingea îngerii necredincioşi şi îi oprea să se arate în faţa Domnului spiritelor, pentru că ei să nu stârnească acuzaţii împotriva locuitorilor pământului.
8. După acestea i-am cerut îngerului păcii care era cu mine, să îmi desluşească toate aceste taine. I-am zis lui: Cine sunt cei pe care i-am văzut pe cele patru lături în jurul Domnului şi cărora le-am auzit şi le-am scris vorbele? El mi-a răspuns: Mai întâi este sfântul Mihail, îngerul cel milostiv şi răbdător.
9. Apoi este sfântul Rafael, îngerul care veghează asupra durerilor şi a vătămărilor oamenilor, Vine apoi Gabriel, care veghează pe toţi cei puternici. În sfârşit este Phanuel, care veghează căinţa şi speranţa celor care îşi doresc să moştenească viaţa veşnică. Aceştia sunt cei patru îngeri ai lui Dumnezeu Preaînalt. Ale lor sunt cele patru voci pe care le-ai auzit.

Cartea lui Enoh – Capitolul 38

1. Mai apoi, am văzut tainele cerului şi ale raiului cu toate părţile lor, şi tainele faptelor oamenilor fiecare după importantă şi valoarea lor. Am scrutat lăcaşurile celor aleşi, locurile de şedere ale sfinţilor. Acolo de asemenea, ochii mei au văzut toţi păcătoşii care au respins şi tăgăduit pe Domnul gloriei şi care au fost la rândul lor respinşi. Căci pedeapsa pentru crimele lor n-a fost încă pronunţată de Domnul spiritelor.
2. Tot acolo, au mai observat ochii mei, tainele trăsnetelor şi tunetelor, tainele vânturilor, şi cum se împarte ele atunci când suflă peste pământ; tainele vânturilor, a picăturilor de rouă şi a norilor. Am văzut locul lor de origine, locul de unde se slobozesc pentru a merge să se sature cu pulberea pământului.

3. Acolo am văzut camarile de unde ies vânturile înainte de a se separa; comorile grindinei, comorile zăpezii, comorile norilor şi chiar acel nor gros care înaintea facerii lumii, plutise peste faţa pământului.
4. Am văzut în acelaşi timp conurile Lunii, locul în care se nasc fazele sale, începutul lor, reîntoarcerea lor glorioasă, strălucirea lor când mai mare când mai mică, creşterea lor firească, legăturile dintre ele, supunerea lor şi ascultarea lor după mersul Soarelui, după porunca Domnului spiritelor. Oh! Numele Sau fie lăudat în veacul veacurilor!
5. După aceea au fost împlinite cărările lunii, atât partea sa ascunsă cât şi partea sa vizibilă, mergând pe cărările sale cele de zi şi cele de noapte, fiecare dintre acestea întorcându-şi privirile către Domnul spiritelor, glorificându-L şi lăudându-L fără întrerupere, cu atât mai mult cu cât laudele se fac în timpul rezervat odihnei, căci la lumina soarelui acestea se schimbau adesea, când în binecuvântare, când în blesteme.
6. Lumina lunii este pentru cei aleşi, precum întunericul pentru cei păcătoşi; aceasta este voinţa lui Dumnezeu, care a deosebit lumina de întuneric, cum a deosebit şi spiritele oamenilor, întărind pe cele ale drepţilor prin dreptatea Să.
7. Şi nici un înger nu va trece înaintea să căci nici unul dintre ei nu a primit această putere. Cât despre Domnul din înaltul tronului Sau, El vede toate creaturile Sale şi este singur stăpân în judecata lor.

Cartea lui Enoh – Capitolul 39

1. Înţelepciunea nu a putut găsi pe pământ nici un lăcaş unde să îşi aşeze capul şi pentru aceasta s-a mutat în cer.
2. Înţelepciunea a coborât din cer pentru a locui cu copiii oamenilor, dar ea nu a putut găsi o locuinţă. Atunci înţelepciunea s-a întors în locuinţa sa dumnezeiască printre îngerii cei sfinţi. După retragerea sa, s-a ivit nedreptatea şi ea a găsit locuinţa şi a fost primită de copiii oamenilor, la fel cum este ploaia primită de deşert şi roua primită de un teren uscat.

Cartea lui Enoh – Capitolul 40

1. Am văzut o altă splendoare şi stelele cerului. Am cunoscut ca toate erau chemate pe numele lor şi că ele răspundeau la chemarea Lui. Am văzut cine le punea în balanţă judecăţii, după lumina lor, după mărimea drumurilor pe care ele le străbăteau şi după ziua în care ele trebuiau să apară sau să dispară. Splendoarea aduce splendoarea şi mişcările lor se potrivesc celor ale îngerilor şi credincioşilor.
2. Atunci l-am rugat pe îngerul care era cu mine şi care mi-a lămurit aceste mistere şi l-am întrebat care este numele lor. El mi-a răspuns: Domnul spiritelor te-a făcut să ai o viziune. Acestea sunt numele celor drepţi, care sunt pe pământ şi care cred în numele Domnului spiritelor în toate veacurile.

Cartea lui Enoh – Capitolul 41

1. Am mai văzut şi o altă apariţie deosebită prin splendoarea sa; din ea izvorau stele şi deveneau strălucitoare şi totuşi nu se împrăştia deloc.

Cartea lui Enoh – Capitolul 42

1. A doua parabolă, care se adresează acelora care nu recunosc numele şi locuinţa îngerilor şi pe Domnul spiritelor.

2. Ei nu vor putea urca la cer; ei nu vor putea cobora pe pământ. Iată care va fi soarta păcătoşilor care reneagă numele Domnului spiritelor; ei vor fi păstraţi pentru ziua pedepsei şi a răzbunării.
3. În această zi Alesul se va afla pe un tron al gloriei. El vă hotăra soarta lor, şi întărind prin prezenţa Sa spiritele celor sfinţi, El v a hărăzi câte o locuinţă tuturor acelora care şi-au pus încrederea şi iubirea lor în numele Său sfânt şi glorios.
4. În acea zi, Eu îmi voi aşeza Alesul în mijlocul lor, şi voi schimba faţa cerului, şi o voi acoperi de lumină pentru totdeauna.
5. Şi voi schimba şi faţa pământului, o voi binecuvânta în acelaşi fel, precum pe toţi aceia pe care i-am ales şi pe care îi voi face să locuiască pe pământ, dar pentru aceia care au făcut nedreptăţi nu vor mai exista locuinţe, căci eu i-am văzut şi i-am însemnat. Dar pe cei drepţi îi voi satura cu pacea Mea şi îi voi aşeza înaintea feţei Mele; păcătoşii vor fi condamnaţi pentru totdeauna, ei vor fi şterşi de pe faţa pământului.

Cartea lui Enoh – Capitolul 43

1. Acolo l-am văzut pe Cel Bătrân de zile, al cărui cap era ca lână albă şi cu El erau şi alţii care aveau fete omeneşti. Faţa lui era plină de bunătate, ca cele ale îngerilor sfinţi.
2. Atunci l-am întrebat pe unul dintre îngerii care erau cu mine şi care mi-a lămurit toate tainele despre Fiul Omului. Eu l-am întrebat cine era, de unde venea şi de ce îl însoţea pe Cel Bătrân de zile. El mi-a răspuns cu aceste cuvinte: ” Acesta este Fiul Omului, la care trimit toate justitiile, cu care ei locuiesc şi care ţine în toate mâinile Sale cheia tuturor comorilor ascunse; căci Domnul spiritelor L-a ales şi i-a hărăzit o strălucire mai presus de toate creaturile”.
3. Acest Fiu al omului pe care tu l-ai văzut, va smulge regii şi stăpânitorii din păturile lor pline de desfătări, îi va scoate de pe pământurile lor neclintite, va pune frana stăpânirii lor, va sparge dinţii păcătoşilor.
4. El va alunga regii de pe tronul lor şi din regatele lor, pentru că au refuzat să Îl onoreze, Să-i ridice osanale şi să se umilească în fata Aceluia căruia i-au fost date toate regatele. El va semăna tulburare în rasa celor puternici; îi va sili să plece în faţa Lui. Întunericul va deveni locuinţa lor şi viermii le vor ţine tovărăşie în paturile lor; nici o speranţă pentru ei să iasă din acest loc dezgustător căci ei nu au chemat numele Domnului spiritelor.
5. Ei vor dispreţui astrele cerului, şi vor ridica mâinile împotriva Atotputernicului; gândurile lor întoarse doar către pământ, pe care vor dori să şi-l facă locuinţa lor veşnică; şi lucrările lor nu vor fi decât nelegiuiri. Ei îşi vor pune bucuriile lor în averile lor şi încrederea în idoli fabricaţi de propriile lor mâini. Ei vor refuza să îL cheme pe Dumnezeul spiritelor; ei îL vor izgoni din templele Sale.
6. Ca şi pe credincioşii care vor fi prigoniţi pentru numele Domnului spiritelor.

Cartea lui Enoh – Capitolul 44

1. În ziua aceea, rugăciunile sfinţilor vor urca de la pământ până la piciorul tronului Domnului spiritelor.
2. În ziua aceea, sfinţii care locuiau sub ceruri se vor aduna şi într-o voce vor ruga, vor implora, vor celebră, vor lăuda, vor glorifica numele Domnului spiritelor, în numele sângelui celor drepţi, vărsat pentru El; şi aceste rugăciuni ale drepţilor se vor ridica neîntrerupt către tronul Domnului spiritelor, pentru că El să facă în sfârşit dreptate şi pentru că răbdarea Să faţă de cei răi să nu ţină la nesfârşit.
3. În acest timp, l-am văzut pe Cel Bătrân de zile, aşezat pe tronul gloriei Sale. Cartea vieţii era deschisă în faţa Lui şi toţi stăpânii cerului stăteau în picioare în faţa Lui şi în jurul Lui.
4. Atunci inimile sfinţilor au fost inundate de bucurie pentru că timpul judecăţii a sosit, pentru că rugăminţile sfinţilor au fost auzite şi pentru că sângele credincioşilor avea să fie preţuit de către Domnul spiritelor.

Cartea lui Enoh – Capitolul 45

1. În acest timp am zărit izvorul dreptăţii, care nu seacă niciodată şi de unde se răspândesc o mulţime de râuleţe, care sunt râuleţele înţelepciunii. Acesta este locul în care veneau să bea toţi cei însetaţi şi astfel se încărcau de îndată cu înţelepciune şi îşi făceau casa lor alături de cei drepţi, cei aleşi şi cei sfinţi.
2. Şi la acea oră Fiul omului a fost chemat în faţa Domnului spiritelor şi numele Său în faţa Celui bătrân de zile.
3. Şi înainte de facerea soarelui şi a astrelor, înainte ca stelele să fi fost aşezate pe bolta cerească, a fost chemat numele Fiului de om în faţa Domnului spiritelor. El va fi bastonul celor drepţi şi sfinţi, ei se vor sprijinii de El şi astfel nu vor putea fi clintiţi; El va fi lumina neamurilor.
4. El va fi speranţă pentru cei a căror inima este cuprinsă da nelinişte. Toţi cei care locuiesc pe pământ se vor închina în faţa Lui şi îL vor adora; ei îL vor sărbători, îL vor lăuda, ei vor cânta laude Domnului spiritelor.
5. Astfel Alesul şi Misteriosul a fost creat, înainte de facerea lumii şi fiinţa Să nu va avea sfârşit.
6. El a fost prezent şi a arătat sfinţilor şi dreptcredincioşilor înţelepciunea Domnului spiritelor; căci El este Cel care a păstrat partea lor de moştenire. Căci ei au urât şi au alungat departe de ei lumea cea nelegiuita, au urât lucrările şi drumurile acesteia şi n-au vrut să cheme decât numele Domnului spiritelor.
7. Astfel, prin acest nume vor fi ei mântuiţi şi voinţa Să va fi viaţa lor, în ziua aceea, regii şi puternicii de pe pământ, cei care au cucerit lumea prin forţa braţelor lor, vor fi umiliţi.
8. Căci în acea zi de teamă şi frământare, sufletele lor nu vor putea fi salvate, dar ei se vor supune acelora pe care Eu i-am ales.
9. Eu mă voi lepăda de ei cum se leapădă paiele în foc, cum se separă plumbul de apă. Ei vor arde în faţa celor drepţi, se vor îneca sub ochii sfinţilor, şi nu va fi găsită nici măcar a zecea parte din ei.
10. Dar în ziua frământării lor, pacea se va instala pe pământ.
11. Ei vor cădea în prezenţa Sa şi nu îşi vor mai reveni; şi nu va fi nimeni să îi poată smulge din mâinile Sale şi să îi poată apăra căci ei au respins pe Domnul spiritelor şi pe al Său Mesia. Fie numele Domnului spiritelor binecuvântat.

Cartea lui Enoh – Capitolul 46

1. Înţelepciunea curge ca apa şi gloria Sa este de nesecat în vecii vecilor căci ea este puterea în toate tainele dreptăţii.
2. Dar nelegiuirea trece ca o umbră, pentru că ea nu îşi poate găsi lăcaş, căci Alesul se ţine drept în faţa Domnului spiritelor şi gloria Să vă dura în veacul veacurilor şi puterea Sa este veşnică.
3. Cu El locuieşte spiritul înţelepciunii şi al inteligenţei, spiritul cunoaşterii şi puterii, spiritele celor adormiţi în dreptate: El judeca şi deosebeşte lucrurile cele mai ascunse.
4. Nimeni nu poate pronunţa un singur cuvânt în faţa Lui; întrucât Alesul este în faţa Domnului spiritelor după bunul său plac.

Cartea lui Enoh – Capitolul 47

1. În acele zile, va fi vremea celor sfinţi şi aleşi. Lumina zilei ca sălăşui în ei şi splendoarea şi gloria îi va lumina.
2. În zilele de frământări, toate relele vor cădea asupra păcătoşilor, iar cei drepţi vor triumfa în numele Domnului spiritelor.
3. Ceilalţi vor înţelege în sfârşit că a venit vremea căinţei şi că trebuie să înceteze lucrările cele rele ale mâinilor lor; ei vor înţelege că nu se pot aştepta la laude în faţa Domnului spiritelor, dar ca ei mai pot fi încă mântuiţi prin numele Său. Domnul spiritelor vă cobora mila Sa asupra lor, căci mare este iertarea Să şi dreptate este în judecăţile Sale, şi el nu poate fi nedrept. De asemeni, cine nu se va putea căi, va pieri.
4. Nu ei nu se vor mai putea aştepta la iertare din partea Mea, zice Domnul.

Cartea lui Enoh – Capitolul 48

1. În acele zile, pământul va înapoia din sânul său, şi iadul din al său cele ce au primit, şi genunile îşi vor înapoia datoria.
2. El va separa drepţii şi sfinţii de cei răi căci acestea vor fi pentru cei dintâi zile ale iertării şi salvării.
3. În acele zile Alesul îşi va ocupa locul pe tronul Său şi toate tainele înţelepciunii şi inteligenţei vor izvora din gura Sa; căci Domnul spiritelor i-a dat Lui o glorie veşnică.
4. În acele zile munţii se vor cutremura ca berbecii şi colinele vor sălta ca nişte miei sătui de lapte şi cei drepţi vor fi că îngerii în cer.
5. Fetele lor vor străluci de o veselie fermecătoare; căci în acele zile, Alesul va fi glorificat. Pământul se va cutremura de fericire, cei drepţi îl vor locui şi cei aleşi îl vor călca cu picioarele lor nevinovate.

Cartea lui Enoh – Capitolul 49

1. După acest timp, în chiar locul unde am văzut aceste mistere, am fost ridicat de un vârtej şi dus către apus.
2. Acolo ochii mei au zărit tainele cerului şi cele ale pământului; un munte de fier, un munte de bronz, un munte de argint, un munte de aur, un munte de metal lichid şi în fine un munte de plumb.
3. Şi l-am întrebat pe îngerul care era cu mine şi i-am spus: Ce sunt aceste lucruri pe care le-am zărit?
4. Şi îngerul mi-a răspuns: Toate aceste lucruri pe care tu le-ai văzut, privesc imperiul lui Mesia şi sunt simbolul domniei Sale şi a puterii Sale pe pământ.
5. Şi acest înger al păcii mi-a răspuns în continuare: Ai răbdare încă puţin timp şi tu vei vedea şi ţi se vor arăta toate lucrurile pe care le-a hotărât înţelepciunea Domnului spiritelor. Aceşti munţi pe care tu i-ai văzut şi care sunt unul de bronz, altul de fier, al treilea de argint, al patrulea de aur, al cincilea din metal lichid şi în sfârşit al şaselea de plumb; toţi aceşti munţi, îţi spun, vor fi în fata Alesului, ca o prăjitură cu miere în faţa unui cuptor dogoritor sau că apa care curge din înălţimea unui munte; ei se vor prăvăli la picioarele Sale.
6. În acele zile, oamenii nu îşi vor găsi salvarea nici în aur, nici în argint.
7. Ei nu vor putea nici să fugă nici să se apere.
8. Atunci nu vor mai fi arme de făcut din bronz, nici platoşe care să le apere pieptul.
9. Fierul va fi inutil; el însuşi nu va mai servi la nimic care să nu ruginească. Ori să se strice, şi plumbul nu va mai fi căutat.
10. Totul va fi aruncat, totul va fi şters de pe faţa pământului, când Alesul va apare în prezenţa Domnului spiritelor.

Cartea lui Enoh – Capitolul 50

1. Atunci, ochii mei au zărit o vale adâncă a cărei intrare era largă şi încăpătoare.
2. Toţi acei care locuiesc pe pământ, în mare şi pe insule, îşi vor aduce aici tributurile lor, darurile lor şi totuşi nimic nu îi va umple adâncurile. Mâinile lor vor face nelegiuiri. Tot ce muncă nobilă a drepţilor va fi făcut, păcătoşii vor devora în mod ruşinos. Dar ei vor pieri din faţa Domnului spiritelor şi chiar de pe faţa pământului. Pe când cei drepţi, ei se vor ridica şi vor trăi în vecii vecilor.
3. Am văzut îngeri ai pedepselor care sălăşluiesc aici şi pregătesc uneltele lui Satan.

4. Atunci m-am adresat îngerului păcii, care era cu mine, şi l-am întrebat pentru cine sunt aceste unelte?
5. El mi-a răspuns: Ele sunt pregătite pentru regii şi puternicii pământului; prin aceasta va trebui ca ei să piară.
6. După aceea va apărea un templu preamărit în care aleşii şi drepţii se vor uni pentru a nu mai fi niciodată despărţiţi, prin virtutea numelui Domnului spiritelor.
7. Aceşti munţi nu vor mai dăinui în prezenţa Sa, nici pământul şi nici colinele; ci ele se vor surpa în faţa Lui, precum nişte izvoare de apă vie. Drepţii vor fi atunci eliberaţi de prigoană păcătoşilor.

Cartea lui Enoh – Capitolul 51

1. Atunci am văzut o altă parte a pământului, spre care m-am întors; şi am zărit o vale adâncă plină de foc.
2. În această vale erau conduşi regii şi stăpânii.
3. Acolo, ochii mei au văzut unelte de cazna şi lanţuri dintr-un fier lipsit de greutate.
4. Atunci l-am întrebat pe îngerul păcii care era cu mine şi i-am spus lui: Pentru cine sunt păstrate aceste lanţuri şi aceste unelte de schingiuire?
5. El mi-a răspuns: Toate aceste cazne sunt pregătite pentru armata lui Azazyel; acesta este locul în care ostenii săi nelegiuiţi vor fi aruncaţi pe pietre ascuţite; aşa a vrut Domnul oştirilor.
6. Cât priveşte pe Mihail, Gabriel, Rafael, Phanuel, ei vor fi recunoscuţi în acea zi; şi ei vor primi însărcinarea de a arunca în cuptorul dogoritor îngerii răzvrătiţi; astfel va fi răzbunat Domnul spiritelor; în acest fel vor fi pedepsite crimele lor; căci ei s-au făcut uneltele şi servitorii lui Satan; ei au fost ademenitorii celor care au locuit pe pământ.
7. În acea zi, Dumnezeu că da semnalul caznelor; camariile apelor care sunt pe cer se vor deschide, ca şi izvoarele care sunt sub cer şi sub pământ.
8. Toate apele, atât cele de sus cât şi cele de jos se vor amesteca.
9. Apa de sus va îndeplini rolul bărbatului.
10. Apa de jos cea a femeii; toţi aceia care locuiesc pe pământ, toţi aceia care locuiesc sub hotarele cerului, toţi, spun eu, vor fi nimiciţi.
11. Ei vor înţelege, prin mărimea pedepsei, mărimea nelegiuirii lor şi ei vor pieri.

Cartea lui Enoh – Capitolul 52

1. Şi apoi Cel Bătrân de zile s-a căit şi a spus: Este fără rost că am distrus pe toţi locuitorii pământului.
2. Şi El a făcut legământ pe marele Său nume zicând: Nu, eu nu mă voi mai purta aşa cu locuitorii pământului.
3. Ci eu voi aşeza un semn pe cer, şi el va fi o mărturie între ei şi mine, pentru veşnicie, pentru toate timpurile cât vor mai dura cerul şi pământul.
4. Mai mult, iată ce am hotărât: dacă îi voi mai prinde păcătuind, mă voi servi de îngeri ca de nişte unelte ale răzbunării, în ziua de durere şi de tulburare şi mânia mea va apăsa greu asupra lor, a spus Domnul spiritelor.
5. O! Regi, O! Puternici ai cestei lumi, voi veţi vedea pe Alesul meu aşezat pe tronul gloriei mele; El îi va judeca pe Azazyel, pe toţi părtaşii şi toată ceata lui în numele Domnului spiritelor.
6. Acolo am văzut cetele îngerilor în mijlocul caznelor închişi în capcane de fir şi de bronz. Atunci am întrebat pe îngerul păcii care era cu mine: către cine merg toţi aceşti prizonieri?
7. El mi-a spus: Către aleşii lor şi copiii lor prea iubiţi, pentru că ei să fie cu toţii aruncaţi în adâncurile văii.
8. Şi aceasta vale va fi plină de aleşii lor şi de iubiţii lor, ale căror zile s-au terminat, fără îndoială, dar ale căror zile de ispăşire nu vor avea niciodată sfârşit.
9. Atunci prinţii se vor aduna şi vor unelti împreună. Principii de la răsărit dintre părţi şi mezi îşi vor alunga regii, stăpâniţi de gânduri tulburi şi de greşeli. Ei îi vor răsturna de pe tronurile lor, sărind ca leii din bârlogul lor şi că lupii înfometaţi în mijlocul turmei.

10. Ei se vor năpusti şi vor călca sub paşii lor pământul aleşilor lor. Pământul aleşilor lor se va întinde în faţa lor; cuibul, calea şi oraşul înţeleptului Meu va opri caii lor. Ei se vor ridica pentru a se nimici unul pe celălalt; dreapta lor va capăta putere şi nici un om nu va mai recunoaşte pe fratele său sau pe prietenul său.
11. Nici pe tatăl său, nici pe mama sa, până când numărul morţilor va fi împlinit prin moartea lor şi pedeapsa lor. Şi aşa se va face dreptate.
12. În acele zile, genunea îşi va deschide gura să mistuitoare, şi va înghiţi păcătoşii, care vor dispărea astfel din ţară celor aleşi.

Cartea lui Enoh – Capitolul 53

1. După aceea, am văzut o altă mulţime de care de luptă şi aceste care erau pline de război.
2. Aplecaţi în bătălia vânturilor, ei veneau dinspre răsărit, apus şi miazăzi.
3. Se auzea de departe zgomotul carelor lor în învolburare.
4. Şi acest zgomot era aşa de mare, încât sfinţii l-au auzit din cer; coloanele şi temeliile Pământului s-au zguduit şi zgomotul a răsunat în acelaşi timp, din marginile pământului şi până la acelea ale cerului.
5. Atunci toţi s-au închinat şi l-au venerat pe Domnul spiritelor.
6. Aşa se sfârşeşte a doua parabolă.

Cartea lui Enoh – Capitolul 54

1. Atunci am început să făuresc a treia parabolă despre cei drepţi şi cei aleşi.
2. Fiţi binecuvântaţi cei drepţi şi cei aleşi, căci destinul vostru este glorios.
3. Drepţi vor sta în lumina soarelui, şi aleşii în lumina vieţii veşnice, a acelei vieţi în care zilele nu cunosc scădere; zilele sfinţilor nu vor putea fi numărate; ei au cercetat lumina, ei au găsit dreptatea Domnului spiritelor.
4. Pacea fie deci sfinţilor prin Domnul lumii.
5. Din acel moment, se va spune că drepţii căuta în cer tainele dreptăţii şi partea din moştenirea care le-a fost promisă prin credinţă. Căci ei s-au ridicat precum soarele peste pământ şi întunericul a dispărut. Acolo, va fi lumina fără sfârşit şi zile nenumărate. Întunericul se va împrăştia şi lumina va spori în faţa Domnului spiritelor; lumina dreptăţii va străluci peste ei cu o măreţie fără asemănare.

Cartea lui Enoh – Capitolul 55

1. În acele zile, ochii mei au luat seamă la tainele fulgerelor şi tunetelor şi la rostul lor.
2. Ele strălucesc când pentru a binecuvânta, când pentru a blestema, urmând voinţa Domnului Spiritelor.
3. Am înţeles de asemenea, secretele tunetelor, când tună din cer şi răsună pe pământ.
4. Am mai văzut locuinţele de pe pământ. În ceea ce priveşte tunetele, chiar dacă uneori bubuie pentru a anunţa pacea şi pentru a binecuvânta, el bubuie adesea şi pentru a anunţa nenorocirea urmând voinţa Domnului spiritelor.
5. După aceea am înţeles toate secretele trăsnetelor şi fulgerelor. Şi unul şi altul anunţa lumii binecuvântarea şi rodnicia.

Cartea lui Enoh – Capitolul 56

1. În a paisprezecea zi din cea de a şaptea lună a celui de-al cincisutelea an al lui Enoh, am trăit în această parabolă ca cerul cerurilor a fost zguduit şi că stăpânii prea înalţi şi mii de mii şi miliarde de miliarde de îngeri erau într-o stare de mare frământare. Şi privind, l-am văzut pe Cel Bătrân de zile, aşezat pe tronul său de glorie şi înconjurat de îngeri şi de sfinţi. Am fost prins de o mare spaimă, şi ca lovit de neputinţă, picioarele mi s-au muiat şi am căzut prosternat cu faţa la pământ. Atunci îngerul Mihail, unul din îngerii sfinţi, a fost trimis pentru a mă ridica.
2. Şi când am fost pe picioare, mi-am recăpătat simţurile pe care le pierdusem, neputând suporta aceasta viziune mult prea straşnică pentru nevolnicia mea, şi aceasta frământare şi tresărire a cerului.
3. Atunci sfântul Mihail mi-a zis: De ce te tulburi de aceasta viziune?
4. Până astăzi, a fost timpul îndurării Sale şi El a fost milostiv şi răbdător faţă de locuitorii pământului.
5. Dar când vor veni ziua şi puterile, pedeapsă şi judecata pe care Domnul spiritelor a pregătit-o pentru aceia care se înclină în faţa judecăţii drepte, ca şi pentru aceia care tăgăduiesc judecata dreaptă şi pentru aceia care iau în deşert numele Lui.
6. Acea zi va fi pentru cei aleşi o zi de unire, iar pentru păcătoşi o zi de pedeapsă.
7. În acea zi, vor fi făcuţi să iasă pentru a se hrăni cu cei răi, doi monştri periculoşi, unul bărbătesc, unul femeiesc; cel femeiesc se numeşte Leviathan, el locuieşte în măruntaiele mării la izvoarele apelor.
8. Monstrul bărbătesc se numeşte Behemoth, el se învârte într-un deşert invizibil.
9. Numele său era Dendagin la răsărit de grădină unde vor locui aleşii şi drepţii şi unde a fost aşezat strămoşul meu, al şaptelea după Adam, primul om creat de Domnul spiritelor.
10. Atunci am întrebat pe celălalt înger care mi-a arătat puterea acestor monştri şi cum au fost ei separaţi chiar în aceeaşi zi pentru a fi aruncaţi, unul în fundul mării, iar celălalt în adâncul unui desert.
11. Şi el mi-a spus: O, fiu de om, tu vrei să ştii lucrurile misterioase şi ascunse.
12. Şi îngerul păcii care era cu mine mi-a spus: aceşti doi monştri sunt creaturi ale puterii divine, ei îi vor devora pe aceia care vor fi osândiţi prin răzbunarea lui Dumnezeu.
13. Atunci copiii vor cădea cu mamele lor, fii cu taţii lor.
14. Şi ei vor primi pedeapsa pe care ei o merita şi justiţia lui Dumnezeu va fi împlinită, dar după această judecată va veni ora indurării şi a unei mari răbdări.

Cartea lui Enoh – Capitolul 57

1. Atunci celălalt înger care era cu mine mi-a vorbit.
2. Şi mi-a arătat primele şi ultimele taine ale cerului şi ale pământului.
3. Pe marginile cerului şi în temeliile sale, în lăcaşurile vânturilor.
4. El mi-a arătat cum suflurile lor sunt împărţite şi cumpănite, în ce mod vânturile şi izvoarele sunt împărţite după tăria şi abundentă lor.
5. El m-a făcut să văd strălucirea luminii Lunii, ca aceasta este o putere a dreptăţii, felul în care stelele se împart între ele şi ce nume este propriu fiecăreia.
6. El mi-a arătat cum se recunosc tunetele între ele, prin greutatea lor, prin tăria lor şi prin puterea lor.
7. Am cunoscut felul în care aceste bice cereşti ascultă de voinţa divină. Am aflat că lumina nu se poate separa de trăsnet şi că deşi unul şi celălalt au fost uniţi prin spirite diferite ei nu pot fi totuşi despărţiţi.
8. Deoarece când trăsnetul străbate norii, tunetul bubuie dar spiritele lor se opresc la momentul oportun şi restabilesc echilibrul corect, tezaurele lor sunt atât de numeroase ca firele de nisip. Şi unul şi altul se liniştesc când trebuie şi după împrejurări îşi aduna forţa sau o dezlănţuie.
9. În acelaşi fel spiritul marii este puternic şi tare cu acelaşi prisos de putere cu care îşi retrage apele în sine însăşi, ea se aruncă apoi înainte şi se năpusteşte asupra munţilor.
Spiritul chiciurei este îngerul său, spiritul grindinei este asemenea unui înger bun, la fel ca şi cel al zăpezii, din cauza forţei sale, şi se afla în primul rând un alt spirit care le face să se ridice ca un fum şi numele său este prospeţime.
10. Spiritul norilor nu locuieşte laolaltă cu cele despre care am vorbit, ci el are o locuinţă numai a sa, mersul său se petrece în splendoare.

11. Pe lumina şi întuneric, în iarnă sau vară, locul unde el se aşează este strălucitor şi îngerul său este întotdeauna luminos.
12. Spiritul picăturilor de raua îşi face locuinţa sa chiar pe marginile cerului, aşezarea sa este învecinată cu aceea a ploii: puterea să se arăta atât în timpul iernii, cât şi în timpul verii. Cât priveşte norii, iată originea lor: este creat mai întâi un nor gros, lui i se alătura mulţi alţii, curând ei se adună purtând ploaia în flancurile lor umede, atunci apare îngerul, el deschide camarile de sus şi ploaia este astfel creată.
13. Acelaşi lucru se întâmplă când ploaia se revărsa pe suprafaţa pământul; ui, când ea se va uni cu toate apele care curg la sânul său, după ce au fost fecundate, căci apele sunt hrana pământului, aceasta fiind voinţa Atotputernicului.
14. Iată de ce există măsuri ale ploii şi îngerii care o însoţesc, o răspândesc cu măsura dreapta.
15. Am văzut toate aceste minunăţii, tot aşa că şi grădina celor drepţi.

Cartea lui Enoh – Capitolul 58

1. În acele zile am văzut îngeri care ţineau lungi funii şi care purtaţi pe aripile lor uşoare, zburau către miazănoapte.
2. Şi l-am întrebat pe înger de ce aveau în mâini aceste funii lungi şi de ce zburau. El mi-a răspuns: Ei se duc să măsoare.
3. Îngerul care era cu mine mi-a mai spus: Acestea sunt măsurile drepţilor, ei vor pune funiile drepţilor pentru că ei să se sprijine pe numele Domnului spiritelor pentru totdeauna.
4. Aleşii vor începe să locuiască cu Alesul.
5. Iată măsurile care vor fi date credinţei şi care vor adeveri cuvintele dreptăţii.
6. Aceste măsuri vor fi toate secretele din adâncurile pământului.
7. Şi toţi care au pierit în deşert, care au fost devoraţi de peşti de mare sau de fiarele sălbatice, vor reveni plini de speranţă în ziua celui Ales, căci nimeni nu va pieri în faţa Domnului spiritelor, nimeni nu poate pieri.
8. Şi toţi cei care erau în cer, au primit vază şi bucurie, glorie şi splendoare.
9. Ei vor lăuda prin vocea lor Alesul Lui Dumnezeu şi Îl vor proslăvi şi lauda cu înţelepciune şi vor vădi înţelepciunea lor în vorbe şi în spiritul vieţii.
10. Atunci Domnul spiritelor va aşeza pe Alesul Sau pe tronul gloriei Sale.
11. Pentru că el să judece toate lucrările sfinţilor din înaltul cerurilor şi să pună acţiunile lor în balanţă justiţiei. Şi El îşi va ridica faţa pentru a înţelege drumurile tăinuite pe care ei le-au urmat, încrezători în numele Domnului spiritelor ca şi înaintarea lor pe căile dreptăţii.
12. Toţi îşi vor unii vocile, Îl vor binecuvânta, Îl vor lăuda, Îl vor proslăvi şi vor celebra numele Domnului spiritelor.
13. Şi El va chemă în tribunalul Sau pe toţi puternicii văzduhului, pe toţi sfinţii, heruvimii, serafimii şi ophanimii, pe toţi îngerii puterii, toţi îngerii dominaţiei, adică îngerii Alesului şi ai celorlalţi puternici care în prima zi pluteau deasupra apelor.
14. Cu o voce unanimă ei vor proslăvi, vor lăuda, vor glorifica, vor preamări aceste spirite credincioase, aceste spirite ale iertării, aceste spirite ale dreptăţii şi păcii, aceste spirite ale bunăvoinţei; toţi vor striga laolaltă. Binecuvântat să fie El! Numele Domnului spiritelor, fie binecuvântat! Toţi aceia care nu au adormit îl vor lauda în ceruri.
15. Toţi îl vor lăuda, sfinţii din cer, aleşii care trăiesc în grădină şi toate spiritele luminii, în stare să binecuvânteze, să laude şi să proslăvească, să sărbătorească numele Său sacru; tot ce e carne şi tot ce e putere va laudă şi va sărbători numele Său în veacul veacurilor.
16. Căci mila Domnului spiritelor este mare, mare este răbdarea Să şi El a arătat lucrările Sale, puterea Sa şi tot ce este El sfinţilor şi aleşilor în numele Domnului spiritelor.

Cartea lui Enoh – Capitolul 59

1. Domnul a poruncit regilor, prinţilor, puternicilor şi tuturor celor care locuiesc pe pământ şi le-a spus: Deschideţi ochii, ridicaţi frunţile voastre către cer şi încercaţi să îL înţelegeţi pe Cel Ales!

2. Şi Domnul spiritelor s-a aşezat pe tronul său de glorie.
3. Şi spiritul dreptăţii s-a răspândit în jurul Lui
4. Vorbele din gura Să vor nimici pe toţi păcătoşii şi pe toţi nelegiuiţii, nici unul dintre ei nu va mai trăi în faţa Lui.
5. În acea zi regii, principii, cei puternici şi cei care stăpânesc pământul, se vor ridica, vor vedea şi vor înţelege, ei Îl vor vedea aşezat pe tronul de glorie ca şi pe sfinţii din faţa Lui care vor fi judecaţi după dreptatea Să.
6. Şi nimic din ce se va spune în faţa Lui nu va fi zadarnic.
7. Atunci îi va cuprinde tulburarea, ei vor fi asemenea unei femei cuprinsă de durerile facerii, ale cărei munci sunt chinuitoare, a cărei eliberare este grea.
8. Ei se vor uita unii la alţii şi în uimirea lor îşi vor cobora fata.
9. Şi ei vor fi zguduiţi de groază, când vor vedea Fiul unei femei aşezat pe tronul Său de glorie.
10. Atunci regii, principii şi toţi stăpânitorii pământului vor sărbători pe Acela care îi conduce pe toţi, pe Acela care era ascuns. Căci de la începuturi Fiul omului a fost ascuns. Prea Înaltul L-a păstrat în apropierea gloriei Sale şi nu L-a arătat decât aleşilor.
11. Acesta este Cel care i-a adunat pe sfinţi şi pe cei aleşi şi toţi aleşii vor fi de asemenea în faţa Lui în acea zi.
12. Toţi regii, principii, cei puternici şi acei care conduc pe pământ se vor prosterna în faţa Lui şi îl vor adora.
13. Ei îşi vor pune speranţa lor în Fiul omului, îi vor adresa rugăciunile lor şi vor invoca mila Sa.
14. Atunci Domnul spiritelor se va grăbi să îi gonească din faţa ochilor Săi. Fetele lor se vor umple atunci de mirare şi se vor acoperi de o apăsare întunecată. Apoi îngerii pedepselor divine, îi vor apuca şi răzbunarea lui Dumnezeu se va lăsa asupra acelora care i-au prigonit pe copiii şi sfinţi. Pilda teribilă pentru sfinţi şi pentru aleşi, care se vor bucura de aceasta dreptate fără limită, căci mânia Domnului spiritelor va stărui asupra lor.
15. Atunci spada Domnului spiritelor se va sătura de sângele celor răi, dar sfinţii şi aleşii vor fi salvaţi în acea zi şi nu vor mai avea în faţa ochilor jocurile celor răi şi nelegiuiţi.
16. Dumnezeul spiritelor va pluti singur în viitor asupra lor.
17. Şi ei vor locui cu Fiul omului, ei vor mânca, vor dormi, se vor scula cu El în veacul vecilor.
18. Sfinţii şi aleşii se vor ridica de la pământ, ei vor înceta să îşi mai coboare privirea, în semn de supunere şi umilire, ei vor fi îmbrăcaţi cu un nou veşmânt de viaţă. Acest veşmânt al vieţii lor este comun cu cel al Domnului spiritelor, în prezenţa Sa veşmântul vostru nu se va învechi deloc şi faima voastră nu va apune nicicând.

Cartea lui Enoh – Capitolul 60

1. În acele zile regii, cei puternici şi cei ce stăpânesc pământurile îi vor implora pe îngerii care le vor împărţi pedepsele cereşti, să le dea răgaz, pentru a se prosterna în faţa Domnului spiritelor şi pentru a-L adora şi a-şi mărturisi păcatele.
2. Ei îL vor lauda şi sărbători pe Domnul spiritelor zicând: Fie binecuvântat Domnul; spiritelor, Regele regilor, Prinţul prinţilor, Domnul domnilor, Domnul gloriei, Domnul înţelepciunii!
3. El va dezvălui toate secretele.
4. Puterea Ta este în veacul veacurilor, ca şi gloria Ta.
5. Tainele Tale sunt adânci şi nenumărate şi dreptatea Ta este fără margini.
6. Ah! Noi vedem acum că trebuie să sărbătorim şi să lăudăm pe Regele regilor, Cel care este Stăpânul deplin al tuturor lucrurilor.
7. Şi ei vor spune: Cine ne-a dat nouă o uşurare a relelor noastre pentru a sărbători, pentru a laudă, pentru a binecuvânta, pentru a mărturisi păcatele noastre şi crimele noastre în prezenţa gloriei Sale?
8. Uşurarea pe care noi o cerem este doar de câteva clipe şi totuşi nu o putem obţine; luminile noastre sau stins pe veci şi bezna ne va învălui pentru totdeauna.

9. Căci noi nu ne-am destăinuit Lui, nu am sărbătorit numele Regelui regilor, nu L-am glorificat pe Domnul în toate lucrările Sale ci noi ne-am încrezut în puterea noastră şi în sceptrul gloriei noastre.
10. De asemenea, în ziua durerii şi spaimei, El nu ne va salva, şi noi nu ne vom găsi niciodată odihnă. Noi înţelegem acum, Domnul este credincios în toate lucrările Sale, în dreptatea Să.
11. În judecăţile Sale, El nu ţine cont de absolut nimeni; şi iată că suntem depărtaţi din preajma Sa din cauza lucrărilor noastre rele.
12. Păcatele noastre sunt prea bine cântărite!
13. Apoi ei şi-au spus unii altora: Sufletele noastre sunt saturate de bogăţiile nedreptăţii.
14. Şi iată că ele nu ne sunt de nici un folos în acest moment în care noi coborâm în flăcările infernului.
15. Atunci fetele lor se vor acoperi de umbre şi de buimăceală în prezenţa Fiului omului şi ei vor fi alungaţi departe de El, căci în faţa Lui spada justiţiei s-a ridicat pentru a-i nimici.
16. Şi Dumnezeu a zis: Iată, aceasta a hotărât judecata Mea împotriva prinţilor, regilor, celor puternici şi celor care au stăpânit pământul.

Cartea lui Enoh – Capitolul 61

1. Am mai avut şi alte viziuni în acest loc pustiu. Am auzit vocea îngerului care mi-a zis: Iată îngerii care au coborât din cer pe pământ care au arătat secretele lor fiilor oamenilor şi i-au învăţat să cunoască nedreptatea.

Cartea lui Enoh – Capitolul 62

1. În timpul acela, Noe a văzut pământul stricându-se şi ameninţat de ruină.
2. Din această cauză el a pornit la drum şi s-a îndreptat către marginile pământului, în partea locuinţei strămoşului sau Enoh.
3. Şi Noe strigă de trei ori cu o voce amară: Ascultă-mă, ascultă-mă, ascultă-mă! Şi el i-a mai zis: Spune-mi ce se petrece pe pământ, căci el suferă şi este rău zbuciumat; sigur eu voi pieri odată cu el.
4. Într-adevăr, era o mare tulburare pe pământ şi o voce s-a făcut auzită din cer. Am căzut cu faţa la pământ; atunci strămoşul meu Enoh apăru şi se aşeză în faţa mea.
5. Şi el mi-a zis: De ce m-ai strigat cu o voce aşa de amară şi atât de jalnică?
6. Domnul a hotărât prin judecata Sa ca toţi locuitorii pământului să piară, pentru că ei cunoşteau toate tainele îngerilor, pentru că ei aveau în mâinile lor puterea răufăcătoare a demonilor, puterea magiei şi ei au creat idoli peste tot pământul.
7. Ei au învăţat cum se trage argintul din pulberea pământului, cum se găsesc în pământ filoane metalice, căci plumbul şi cositorul nu sunt fructe ale pământului, ci trebuie să mergi să le cauţi până în măruntaiele sale.
8. Şi un înger a fost pus să îi păzească, iar el s-a lăsat ademenit.
9. Atunci strămoşul meu Enoh m-a prins de mână şi ridicându-mă, mi-a spus: Căci eu l-am întrebat pe Domnul despre acesta tulburare a pământului şi El mi-a răspuns: ei au umplut paharul nelegiuirilor şi dreptatea Mea cere răzbunare! Ei au cercetat astrele şi au cunoscut ca pământul va pieri cu toţi locuitorii săi. Ei nu vor găsi loc de refugiu, în vecii vecilor.
10. Ei au dezvăluit taine pe care oamenii nu trebuiau să le cunoască; iată pentru ce vor fi judecaţi, dar pentru tine, fiul meu, Domnul spiritelor cunoaşte curăţia ta şi nevinovăţia ta. El ştie că tu condamni dezvăluirea acestor taine.
11. Domnul, primul dintre sfinţi a păstrat numele tău între cele ale sfinţilor; El te va păstra curat intre decăzuţii locuitori ai pământului. El îţi va da pentru urmaşii tăi regate şi o mare glorie, şi el va naşte din tine o rasă de drepţi şi de sfinţi al căror număr va fi fără sfârşit.

Cartea lui Enoh – Capitolul 63

1. După aceea, el mi-a arătat îngerii pedepselor cereşti care se pregăteau să vină să dea apelor pământului toată violenta lor.
2. Pentru că ei să servească dreptăţii lui Dumnezeu şi că ei să aducă osânda meritată de toţi aceia care locuiesc pe pământ.
3. Şi Dumnezeul spiritelor le-a interzis îngerilor să vină vreunul în ajutorul oamenilor.
4. Căci aceşti îngeri conduceau forţa apelor. Atunci eu m-am retras din preajma lui Enoh.

Cartea lui Enoh – Capitolul 64

1. În acele zile, cuvintele Lui Dumnezeu s-au făcut auzite în urechile mele, ele spuneau: Noe iată, viaţa s-a ridicat până la mine, o viaţă de crime, o viaţă plină de iubire şi dreptate.
2. Deja îngerii zidesc închisori şi îndată ce ei îşi vor termina lucrul, Eu îţi voi întinde mâna Mea şi te voi păstra.
3. Din tine va răsări un sâmbure de viaţă care va reface pământul, pentru că el să nu rămână gol. Eu voi adeveri rasa ta înaintea mea şi rasa acelora care vor locui cu tine va fi binecuvântată şi se va înmulţi pe faţa pământului prin virtutea numelui Domnului.
4. Cât priveşte acei îngeri care au săvârşit nelegiuiri, ei vor fi închişi şi azvârliţi în această vale arzătoare, pe care strămoşul meu Enoh mi-a arătat-o către apus, unde se afla munţii de aur, argint, fier, metal lichid şi cositor.
5. Eu am văzut această vale şi acolo se afla o mare răvăşeala şi apele se învolburează.
6. Şi după ce s-au făcut toate acestea, s-a răspândit o masă curgătoare de foc, un miros puternic de pucioasă, cu ape învolburate şi valea îngerilor vinovaţi de ispita ardea în adâncul acestui pământ.
7. În această vale s-au scurs şi fluviile de foc în care erau aruncaţi îngerii, care i-au dus în greşeala pe locuitorii pământului.
8. În acele zile, ele vor ajuta tămăduirea sufletelor şi corpurilor regilor, puternicilor, celor mari şi a celor care locuiesc pe pământ, iar pe de altă parte, ele vor ajuta la pedepsirea spiritelor.
9. Spiritele lor vor fi la bunul plac, pentru că ei să fie judecaţi în corpurile lor, dat fiind că l-au tăgăduit pe Domnul spiritelor, şi că deşi au ştiut de pedepsele care îi ameninţau, totuşi nu au chemat numele Lui cel sfânt.
10. Şi aşa cum corpurile lor vor fi supuse unor cazne groaznice, în acelaşi fel, sufletele lor vor suporta o pedeapsă veşnică.
11. Căci Cuvântul Domnului spiritelor a fost totdeauna împlinit.
12. Judecata Să vă cădea peste ei, pentru că s-au încrezut în desfătarea corpurilor lor şi pentru că l-au tăgăduit pe Domnul spiritelor.
13. În acele zile apele acestei vai vor fi schimbate, când îngerii vor fi judecaţi, focul din aceste izvoare va dobândi o nouă tărie.
14. Şi când îngerii vor urca, apele din aceste izvoare se vor raci după ce au fost înfierbântate. Atunci l-am auzit pe sfântul Mihail care mi-a spus: Judecata pe care o vor îndura îngerii îi ameninţa la fel pe regi, pe principi şi pe toţi cei care stăpânesc pământul.
15. Căci aceste ape, dând viaţa spiritelor îngerilor, vor da moarte trupurilor lor. Dar ei nu vor înţelege, ei nu vor crede că aceste ape răcoritoare se pot schimba într-un jeratic dogoritor care va arde pe veci.

Cartea lui Enoh – Capitolul 65

1. După aceea strămoşul meu Enoh mi-a dat de ştire asupra tuturor tainelor cuprinse în cartea sa şi mi-a desluşit pildele care i-au fost arătate în mijlocul cuvintelor cărţii.

2. În acest timp Sfântul Mihail a răspuns şi a spus lui Rafael: Spiritul meu se ridică şi se tulbura contra judecăţii secrete împotriva îngerilor, cine va putea să suporte oare o judecată atât de aspră, care nu va fi niciodată schimbată, care trebuie să îi piardă pentru totdeauna?
3. Sentinţa a fost pronunţată contra lor de către cei care i-au făcut să iasă în felul acesta. Şi stând înaintea Domnului spiritelor, sfântul Mihail a răspuns şi a spus către sfântul Rafael: Ce inima nu ar fi deloc tulburată, ce spirit nu ar avea milă?
4. Apoi sfântul Mihail i-a vorbit lui Rafael: Eu nu îi apăr deloc în faţa Domnului, căci ei L-au jignit pe Domnul spiritelor, purtându-se ca nişte zei, de aceea justiţia supremă vă cobora asupra lor pentru vecie.
5. Nici un înger nevinovat, nici un om nu îi va simţi asprimea, doar aceia singuri care sunt vinovaţi şi care vor fi pedepsiţi pentru totdeauna.

Cartea lui Enoh – Capitolul 66

1. După aceasta ei vor fi izbiţi de uimire şi de groază din cauza judecăţii pronunţate asupra lor, ca pedeapsă pentru cele arătate locuitorilor pământului.
2. Iată numele vinovaţilor: Primul dintre toţi este Semiaza, al II-lea Arstikifa, al III-lea Armen, al IV – lea Kakabael, al V-lea Tur-el, al VI-lea Rumiat, al VII-lea Dan-el, al VIII-lea Nukael, al IX – lea Baruq-el, al X-lea Azaz-el, al XI-lea Armers, al XII-lea Batar-ial, al XIII-lea Basasael, al XIV-lea Auan-el, al XV-lea Tur-ial, a, XVI-lea Simatsiel, al XVII-lea Letar-el, al XVIII-lea Tumael, al XIX-lea Tar-el, al XX-lea Rumael, al XXI-lea Izezeel.
3. Acestea sunt numele prinţilor îngerilor vinovaţi. Iată acum numele căpeteniilor peste o sută; ale căpeteniilor peste cincizeci şi ale căpeteniilor peste zece. Iată acum numele căpeteniilor peste o sută; ale căpeteniilor peste cincizeci şi ale căpeteniilor peste zece.
4. Numele primului este Yekum, acesta este cel care a ademenit pe toţi fiii îngerilor sfinţi, cel care i-a pus să coboare pe Pământ pentru a procrea copii cu fiinţele umane.

5. Numele celui de-al doilea este Kesabel, care a inspirat gânduri rele fiilor îngerilor şi îi va pune să-şi întineze corpurile lor împerechindu-se cu fiicele oamenilor. A moartea.

7. Acesta este cel care a ispitit-o pe Eva, şi le-a arătat fiilor oamenilor uneltele care dau moartea, platoşa, scutul, spadă, şi tot ce poate da sau ocoli moartea.
8. Aceste unelte au trecut din mâinile sale în cele ale locuitorilor Pământului şi acolo au rămas pentru totdeauna.
9. Numele celui de-al patrulea este Tenemue; acesta este cel care i-a învăţat pe fiii oamenilor ce-i amărăciunea şi desfătarea.
10. Şi care le-a dezvăluit toate secretele unei false înţelepciuni.
11. El i-a învăţat să scrie şi le-a arătat cum să folosească cerneala şi hârtia.
12. De asemenea, prin el s-au văzut înmulţindu-se cei care s-au rătăcit, în ciuda falsei lor înţelepciuni, de la facerea lumii şi până în această zi.
13. Căci oamenii nu au fost creaţi pentru a-şi înscrie credinţa lor pe hârtie cu ajutorul cernelii. 14. Ei au fost făcuţi pentru a fi în curăţenie şi dreptate deopotrivă cu îngerii.
15. Ei nu ar fi cunoscut moartea, care nimiceşte totul; aceasta pentru că puterea devorează.
16. Ei nu vor pieri decât din cauza prea marii lor ştiinţe.
17. Numele celui de-al cincilea este Kasaide; acesta este cel care a arătat copiilor oamenilor toate artele diavoleşti şi răufăcătoare.
18. Aceste mijloace infame de a omorî un copil în pântecele mamei sale, aceste arte care se practică prin muşcătura de şarpe, prin puterea, în mijlocul zilei, din sămânţa şarpelui ce se numeşte Tabaet.
19. Astfel este numărul lui Kesbel, principalul jurământ pe care Atotputernicul, din sânul gloriei Sale, i-a arătat îngerilor.
20. Numele său este Beka. Acesta i-a cerut sfântului Mihail să îi dezvăluie numele secret, pentru a avea inteligenţă şi pentru a ţine minte legământul de temut al lui Dumnezeu şi să îi facă să tremure la auzul acestui nume şi al acestui legământ, pe aceia care au arătat oamenilor toate secretele primejdioase.
21. Acesta este, într-adevăr, misiunea magică a acestui legământ, el este de temut şi fără milă. 22. Şi el a dat acest legământ al lui Aka, în mâinile sfântului Mihail.
23. Iată rezultatele acestui legământ:
24. Prin puterea să magică, cerul a fost despărţit de ape înainte de crearea lumii.
25. Prin el, pământul s-a ridicat deasupra şi din părţile ascunse ale colinelor ţâşnesc izvoare limpezi, de la crearea lumii şi pentru totdeauna.
26. Prin acest legământ, marea a fost aşezată între graniţele sale şi pe fundamentele sale.
27. El a pus fire de nisip pentru a o opri la vreme de furie şi niciodată ea nu va putea depăşi această limită. Prin acest legământ de temut, a fost scobita genunea şi ea îşi păstrează locul pentru vecie.
28. Prin acest legământ soarele şi luna îşi fac fiecare drumul lor mereu reînnoit, fără a se abate niciodată de la calea care le-a fost hărăzita.
29. Prin acest legământ, stelele îşi urmează calea lor eternă.
30. Şi când sunt ele strigăte pe numele lor, ele răspund: Iată-mă!
31. Prin acest legământ, vânturile conduc apele, toate au spiritul lor propriu care stabileşte între ele o fericită armonie.
32. Acolo se păstrează izvoarele tunetelor şi fulgerarea trăsnetelor.
33. Acolo sunt păstrate izvoarele grindinei şi gheţii, izvoarele zăpezii, ploii şi ale picăturilor de rouă.
34. Toţi aceşti îngeri vor păstra şi vor binecuvânta numele Domnului spiritelor.
35. Ei îl vor sărbători prin toate felurile de laude şi Domnul spiritelor îi vă sprijinii, îi va încuraja în aceste fapte de mulţumire şi ei vor proslăvi, vor sărbători şi vor glorifica numele Domnului spiritelor în vecii vecilor.
36. Şi acest legământ va fi adeverit pentru ei şi drumul lor va fi arătat şi nimic nu îi va putea împiedica să-l urmeze.
37. Mare va fi bucuria lor.
38. Ei îl proslăvesc, îl sărbătoresc, îl glorifica pentru că taina Fiului omului le-a fost arătată.
39. Şi el va fi aşezat pe un tron de glorie şi lui i-a fost păstrată partea cea mai mare a judecăţii. Păcătoşii vor dispărea şi vor fi nimiciţi de pe faţa pământului iar aceia care i-au ademenit vor fi legaţi în lanţuri pentru totdeauna.
40. După gradele lor de vinovăţie ei vor fi daţi diferitelor cazne, în ceea ce priveşte lucrările lor, ele vor dispărea de pe faţa pământului şi din acel moment nu va mai fi cine să ispitească pentru că s-a ivit Fiul omului aşezat pe tronul său de glorie.
41. Toate nedreptăţile vor înceta, tot răul va dispărea din faţa Sa şi Cuvântul, Fiului omului, va fi singur în faţa Domnului spiritelor.
42. Iată a treia parabolă a lui Enoh.

Cartea lui Enoh – Capitolul 67

1. După aceasta, numele Fiului omului, trăind cu Domnul spiritelor, a fost preaslăvit de locuitorii pământului.
2. El a fost lăudat în carele lor şi a fost sărbătorit în mijlocul lor.
3. De la acest moment, eu nu m-am mai văzut în mijlocul copiilor oamenilor ci am fost aşezat între două spirite, intre miazănoapte şi apus unde îngerii au primit funii pentru a măsura locul hărăzit drepţilor şi aleşilor.
4. Acolo am văzut pe primii patriarhi, sfinţii care locuiau în aceste locuri frumoase pentru eternitate.

Cartea lui Enoh – Capitolul 68

1. După aceea spiritul meu s-a ascuns şi şi-a luat zborul spre ceruri. Am văzut fii de îngeri sfinţi mergând pe un foc arzător, veşmintele lor erau albe şi fetele lor transparente precum cristalul.
2. Am văzut două râuri de foc strălucind ca hiacintul.
3. Atunci m-am prosternat în faţa Domnului spiritelor.
4. Şi Mihail, unul din arhangheli m-a prins de mână, m-a lămurit şi m-a condus în sanctuarul secret al iertării şi al dreptăţii.
5. El mi-a arătat toate lucrurile ascunse ale marginilor cerului, locaşurile stelelor, razele luminoase care veneau să ilumineze fetele sfinţilor.
6. Şi el a ascuns spiritul lui Enoh în cerurile cerurilor.
7. Acolo am văzut în mijlocul luminii, un palat construit din pietre de cristal.
8. Şi în mijlocul acestor pietre, străluceau limbi de foc, spiritul meu a văzut un cerc care înconjura locaşul, arzând în cele patru lături şi fluvii de foc erau primprejur.
9. Serafimii, heruvimii şi ophanimii, stăteau în picioare de jur împrejur. Ei nu dormeau niciodată, ei păzeau tronul gloriei.
10. Şi am văzut îngeri nenumăraţi, mii de mii şi miliarde de miliarde care înconjurau acest palat. 11. Mihail, Rafael, Gabriel, Phanuel şi îngerii sfinţi care erau în cerurile superioare, intrau şi ieşeau. Rafael şi Gabriel ieşeau din acest palat laolaltă cu o mulţime fără număr de îngeri sfinţi. 12. Cu ei a apărut atunci şi Cel Bătrân de zile, al cărui cap era alb şi curat ca o lâna şi ale cărui veşminte sunt cu neputinţă de descris.
13. Atunci m-am prosternat şi toată carnea mi-a fost zguduită de un tremur convulsiv şi spiritul meu s-a topit.
14. Am ridicat vocea pentru a binecuvânta, a laudă şi a glorifica.
15. Şi laudele care mi-au ieşit din gură era plăcute Celui bătrân de zile.
16. Cel Bătrân de zile a venit ci Mihail şi Gabriel, Rafael şi Phanuel, cu mii de mii şi miliarde care nu putea fi socotiţi.
17. Atunci acest înger s-a apropiat de mine şi m-a salutat în acest fel:” Tu eşti Fiul omului, tu te-ai născut pentru dreptatea noastră şi dreptatea se afla în tine”.
18. „Dreptatea Celui Bătrân de zile nu te va părăsi”.
19. El a spus:”Voi cobora peste tine pacea, căci pacea vine de la cel care a creat lumea”.
20. „Şi ea va rămâne în tine pentru totdeauna”.
21. Toţi cei care vor trăi şi care vor merge pe calea dreptăţii, vor forma cortegiul tău pentru eternitate”.
22. „Şi casa lor va fi lângă tine, destinul lor va fi acelaşi cu al tău şi ele nu vor fi niciodată separate”.
23. „Şi astfel li se va da lor un lung şir de zile împreună cu Fiul omului”.
24.”Pacea va fi pentru cei drepţi, drumul înţelepciunii pentru cei sfinţi, în numele Domnului spiritelor, în toate veacurile”.

Cartea lui Enoh – Capitolul 69

1. Cartea mersului astrelor cereşti, după regulile lor, epocile lor, numele lor, locului unde îşi încep drumul lor şi a diferitelor lor poziţii, toate lucrurile pe care Uriel, îngerul sfânt care era cu mine şi care le conduce mi le-a lămurit pe rând.

2. Iată prima lege a astrelor. Soarele, lumina zilei, iese pe porţile cerului aflate la răsărit şi apune în partea opusă intrând pe porţile cerului care sunt la apus.
3. Am observat şase porţi prin care soarele îşi începe drumul şi şase porţi prin care el îl termina. 4. Prin aceleaşi porţi iese şi intră şi Luna, şi am văzut aceşti prinţi ai luminatorilor cereşti cu astrele care îi devansează, cele şase porţi pe unde răsar şi cele şase porţi pe unde apun.
5. Toate aceste porţi sunt aliniate una după alta şi la dreapta şi la stânga sunt făcute ferestre.
6. În primul rând se vede înaintând luminătorul cel mare care se numeşte soare, al cărui drum este crugul cerului şi care străluceşte de foc şi de flăcări.
7. Vântul împinge carul pe care el este ridicat.
8. Dar de îndată el se îndreaptă către miazănoapte pentru a înainta apoi către răsărit, el se întoarce trecând prin această poartă şi luminează această parte a cerului.
9. Astfel se arăta el în prima lună a drumului sau.
10. El pleacă din a patra din aceste porţi care este la răsărit.
11. Şi la aceasta a patra poartă prin care el trece în prima lună sunt douăsprezece ferestre deschise pe unde ies torente de flăcări, când ele se deschid la timpul care le este hotărât.
12. Atunci când soarele se ridică pe cer, el trece prin a patra poartă în timp de treizeci de zile şi prin a patra poartă din partea de apus el coboară în linie dreaptă.
13. După acest timp zilele se măresc, nopţile se micşorează timp de treizeci de zile. Atunci ziua este cu două părţi mai lungă ca noaptea.
14. Într-adevăr ziua are zece părţi, în timp ce noaptea are opt părţi.
15. În acest timp soarele trece prin aceasta a patra poartă şi apune trecând prin poarta corespunzătoare, după aceea el se apropie de a cincea poartă care este la răsărit timp de treizeci de zile şi apune de asemenea trecând prin poarta corespunzătoare.
16. Atunci ziua se măreşte cu încă o parte, în acest fel ziua are unsprezece părţi, noaptea descreşte şi nu are decât şapte.
17. Atunci soarele înaintează către răsărit pentru a trece prin a şasea poartă şi el se ridică şi apune la trecerea prin aceste porţi la fel timp de treizeci de zile.
18. În acest timp ziua este de două ori mai lungă decât noaptea şi are douăsprezece părţi.
19. Cât priveşte noaptea, ea se micşorează în aceeaşi măsură şi nu conţine decât şase părţi. În sfârşit soarele coboară, astfel încât ziua se micşorează, pe când noaptea se măreşte.
20. Căci soarele revine către răsărit trecând prin a şasea poartă prin care el iese şi intră timp de treizeci de zile.
21. După această perioadă ziua se micşorează treptat, aşadar ea nu are mai mult de unsprezece părţi, în timp ce noaptea are şapte.
22. Soarele părăseşte apusul trecând prin poarta a şasea şi înaintează către răsărit, răsărind prin a cincea poartă timp de treizeci de zile şi apunând în acelaşi fel la apus la trecerea prin a cincea poartă.
23. În acest moment ziua este micşorata cu două douăsprezecimi în aşa fel încât are zece părţi în timp ce noaptea are opt.
24. Ci soarele trece la răsărit ca şi la apus prin a cincea poartă. În sfârşit el răsare prin a patra poartă timp de treizeci şi una de zile şi apune la apus.
25. În această perioadă ziua este egală cu noaptea, astfel încât şi una şi alta au în mod egal câte două părţi.
26. Atunci soarele părăseşte această poartă şi înaintează către apus, trecând prin a treia poartă unde răsare şi apune.
27. În această perioadă noaptea creşte timp de treizeci de zile în aşa fel încât noaptea va avea zece părţi în timp ce ziua va avea numai opt.
28. Atunci soarele va răsări prin a treia poartă şi va apune în acelaşi fel prin a treia poartă de la apus timp de treizeci de zile.
29. Apoi el trece prin a doua, atât la răsărit cât şi la apus.
30. În acest timp, noaptea are unsprezece părţi şi ziua numai şapte.
31. Acesta este timpul în care soarele trece prin a doua poartă atât la răsăritul cât şi la apusul său. Apoi el coboară şi ajunge la prima poartă ceea ce se întâmplă timp de treizeci de zile.
32. El apune la fel prin prima poartă.
33. Atunci noaptea este dublă faţă de zi.
34. Astfel ea are douăsprezece părţi în timp ce ziua nu are decât şase.
35. Şi când soarele ajunge la această poartă el îşi reîncepe crugul sau.
36. El trece prin această poartă timp de treizeci de zile şi apune în aceeaşi poartă la apus.
37. În acest timp noaptea se micşorează cu o parte având astfel unsprezece părţi.
38. Cât priveşte ziua ea nu are decât şapte părţi.
39. Atunci soarele că trece prin cea de a doua poartă la răsărit.
40. Revine prin cea pe care înainte o evitase timp de treizeci de zile, răsare şi apune prin două părţi asemănătoare.
41. Noaptea se micşorează în continuare, ea mai are zece părţi şi ziua opt. Soarele trece prin a doua poartă atât la răsăritul sau cât şi la apusul soarelui poi el înaintează către răsărit, răsare prin a treia poartă timp de treizeci şi una de zile şi apune prin poarta corespunzătoare de la apus.
42. Noaptea continua să se micşoreze, ea nu mai are decât noua părţi la fel ca şi ziua căci este egalitate între una şi cealaltă; anul este în cea de a trei sute şaizeci şi patra zi a sa.
43. Astfel acesta este crugul soarelui însuşi care duce la lungimea sau scurtimea zilelor şi a nopţilor.
44. Căci el face ca ziua să crească treptat şi că noaptea să scadă în acelaşi fel.
45. Aceasta este legea crugului soarelui, el înaintează şi se retrage rând pe rând. Astfel i-a fost scris acestui astru hărăzit să lumineze pământul.
46. Acesta este astrul căruia Dumnezeu încă din genuni i-a dat numele de soare.
47. Şi astfel el răsare şi apune, fără a avea odihnă niciodată despicând ziua şi noaptea în carul sau întinderile diafane. Lumina să luminează şapte părţi ale lunii, dar mărimile lor, la amândouă sunt egale.

Cartea lui Enoh – Capitolul 70

1. După această primă lege am observat acelea care privesc astrul inferior şi care se numeşte Luna al cărui drum este cât crugul cerului.
2. Există un vânt care împinge carul pe care ea este ridicată dar lumina sa este împărţită cu măsură.
3. În fiecare lună apusul şi răsăritul sau diferă şi zilele sale sunt că zilele soarelui şi când lumina sa e plină conţine şapte părţi de soare.
4. Ea răsare şi porneşte în drumul său către apus timp de treizeci de zile.
5. În acest timp ea apare şi aceasta înseamnă pentru voi începutul lunii. Timp de treizeci de zile ea trece prin poarta prin care trece şi soarele.
6. Atunci ea este aproape invizibilă, astfel încât nu apare nici o lumină cu excepţia unei şeptimi din lumină sa totală care creşte zilnic cu o parte, dar răsărind şi apunând mereu odată cu soarele.
7. Când soarele răsare, luna răsare cu el şi primeşte de la el o parte firavă de lumină.
8. În această noapte, prima zi înaintea zilei lunii, luna apune odată cu soarele.
9. Şi în timpul acestei nopţi luna este întunecată, dar ea răsare cu a şaptea parte din lumină să îndepărtându-se de răsăritul soarelui.
10. Dar puţin câte puţin ea se luminează până când lumina să ajunge deplină.

Cartea lui Enoh – Capitolul 71

1. Atunci am aflat o altă lege care arăta cum se stabileşte luna lunară: Uriel, îngerul meu sfânt şi îndrumătorul meu nu mi-a lăsat nimic necunoscut.
2. Aşadar am scris totul aşa cum mi-a fost arătat.
3. Am notat lunile anului în ordinea în care ele sosesc, apariţia şi fazele lunii în timpul a cinsprezece zile.
4. Am notat în care vreme luna pierde cu desăvârşire lumina să şi în care vreme ea străluceşte cu toată lumina să.
5. În anumite luni, luna trece pe cer singură şi în timpul altor două luni ea apune odată cu soarele prin cele două porţi care se afla în mijloc, adică prin a treia şi a patra. Ea răsare timp de şapte zile şi îşi împlineşte drumul său.
6. Apoi ea se apropie de poarta prin care a trecut soarele şi timp de opt zile ea trece prin a doua poartă la fel ca şi soarele.
7. Şi în timp ce soarele răsare prin poarta a patra, luna răsare timp de şapte zile până când soarele trece prin poarta a cincea.
8. Încă din timpul celor şapte zile, ea coboară către poarta a patra, ea este atunci în toată lumina sa, dar ea se micşorează curând şi înaintează prin prima poartă timp de opt zile.
9. Apoi ea se îndreaptă din nou către a patra poartă de unde răsare soarele.
10. Am aflat deci locurile lor ca şi răsăritul şi apusul soarelui urmând ordinea lunilor anului.
11. Şi în aceste zile la fiecare cinci ani se adaugă treizeci de zile pentru că ele sunt în plus în anul solar. Şi toate zilele care vor aparţine unuia dintre aceşti cinci ani vor fi în număr de trei sute şaizeci şi patru. Vor fi mai mult cu şase zile pentru fiecare dintre ele, astfel încât să se alcătuiască o lună suplimentară de treizeci de zile.
12. Luna lunară este mai scurtă decât luna solară şi stelară.
13. În rest ea este cea care potriveşte anii în aşa fel încât ei să nu difere cu nici o zi şi să fie tot timpul de trei sute şaizeci şi patru de zile. În trei ani sunt o mie nouăzeci şi două de zile, în cinci ani o mie opt sute douăzeci de zile, în opt ani două mii nouă sute douăsprezece zile.
14. Cât priveşte anii lunari, trei ani conţin o mie şaizeci şi două de zile, cinci ani mai scurţi decât cei ai soarelui, cu cincizeci de zile nu cuprind decât decât o mie şapte sute şaptezeci şi două de zile, iar opt ani lunari cuprind două mii opt sute treizeci şi două de zile.
15. Astfel opt ani lunari sunt mai scurţi decât opt ani solari cu optzeci de zile.
16. Anii se socotesc deci prin crugul soarelui sau a lunii, ei sunt mai lungi sau mai scurţi după cum ne luăm după unul sau după altul dintre aceşti aştri.

Cartea lui Enoh – Capitolul 72

1. Iată acum conducătorii şi prinţii care hotărăsc peste toată creaţia, peste toate stelele ca şi peste cele patru zile adăugate pentru împlinirea anului.
2. Ei au nevoie de aceste patru zile deşi ele nu fac parte din an.
3. Oamenii s-au înşelat asupra acestor zile căci trebuie ţinut cont de aceşti luminatori pentru a se face socoteala, ştiind că una este adăugată la prima poartă, a doua la a treia, alta la a patra şi ultima la a şasea.
4. Acesta este felul în care se împlineşte numărul de trei sute șaizeci şi patru de poziţii care formează tot atâtea zile. Iată semnele:
5. Anotimpurile.
6. Anii
7. Şi zilele, aşa cum Uriel mi le-a făcut cunoscute. Uriel este îngerul pe care Domnul gloriei l-a aşezat peste toţi aştrii.
8. Care strălucesc în cer şi luminează pământul. Aceştia sunt:
9. Cei ce împart zilele şi nopţile, altfel spus: soarele, luna astrele întregii armate cereşti care străbat cerul pe carele lor în toate direcţiile.
10. Astfel Uriel mi-a arătat doisprezece porţi care se deschid pentru carul soarelui, de unde izvorăsc raze fără număr.
11. Prin ele vine pe pământ, atunci când aceste porţi se deschid la timpul hotărât, prin ele izbucnesc de asemenea vânturile şi spiritele picăturilor de rouă, când ferestrele de la marginea cerului se deschid la timpul hotărât prin voinţa divină.
12. Am văzut douăsprezece porţi în cer la marginile pământului prin care ies soarele şi luna şi stelele şi toate lucrările cerului la răsărit şi la apus.
13. Şi alte ferestre se deschid încă la dreapta şi la stânga.
14. Una dintre aceste ferestre măreşte căldura verii, ca şi porţile prin care pleacă şi unde se reîntorc fără încetare aceste stele într-o rotire fără sfârşit.
15. Şi am văzut în cer carul pe care se afla aceste stele rotindu-se deasupra lunii fără a obosi niciodată. Una dintre ele este mai strălucitoare decât celelalte, aceasta face crugul lumii întregii.

Cartea lui Enoh – Capitolul 73

1. Şi către marginile pământului am văzut douăsprezece porţi pentru toate vânturile care ies din timp în timp pentru a se răspândi pe pământ.
2. Trei dintre aceste porţi se deschid în partea opusă cerului, celelalte trei la apus, trei spre dreapta şi trei spre stânga. Primele trei privesc spre răsărit, ultimele trei spre miazănoapte. Cele care sunt aşezate la dreapta şi la stânga privesc spre miazăzi şi spre apus.
3. Prin patru porţi ies vânturile de binecuvântare şi de mântuire şi prin celelalte opt vânturile de jale. Când ele suflă, ele aduc stricăciune pământului şi locuitorilor săi, apelor şi tuturor celor ce trăiesc în ele.
4. Prinţul vânturilor iese prin poarta aşezată la răsărit şi prin prima poartă de la răsărit care se apleacă spre miazăzi. Acest vânt aduce distrugerea, secetă, căldură înăbuşitoare şi stricăciunea.
5. De la a doua poartă care este în mijloc se răspândeşte egalitatea sau măsura dreapta pentru toate lucrurile, ploaia, fertilitatea, curăţenia şi forţa; de la ultima poarta, întoarsă către miazănoapte vine frigul şi secetă.
6. După aceste vânturi vin vânturile lui Notus care sufla prin trei porţi principale, prin prima, întoarsă către răsărit iese un vânt cald.
7. Dar prin poartă din mijloc se împrăştie un miros plăcut, picături de rouă, ploaia mântuirea şi viaţa.
8. De la a treia poartă, către apus, vin rouă, ploaia, taciunea şi stricăciunea
9. Vântul din nord sufla prin trei porţi. De la a şaptea, aşezată lângă aceea care priveşte la miazăzi ies rouă, ploaia, taciunea şi stricăciunea. De la cel de mijloc vine ploaia, rouă, viaţa şi mântuirea. De la a treia poartă întoarsă spre apus, dar apropiată de miazănoapte vine grindină, gheaţă, zăpada, ploaia şi rouă.
10. Vin în sfârşit, din a patra regiune, vânturile de apus. De la prima poartă ies rouă, ploaia, gheaţă, frigul, zăpada şi gerul, de la poarta din mijloc, ploaia, liniştea şi abundentă.
11. De la ultima din partea de miazăzi, uscăciunea, dezastrul, secetă şi moartea.
12. Astfel se încheie descrierea celor doisprezece porţi aşezate în patru colţuri ale cerului.
13. Toate legile lor, toate înrăirile lor, bune sau rele, eu ţi le-am dat lămurit, o fiul meu Metusala!

Cartea lui Enoh – Capitolul 74

1. Primul vânt se numeşte de răsărit pentru că este primul.
2. Al doilea se numeşte vântul de miazăzi, pentru că acesta este momentul când coboară Cel veşnic, Cel binecuvântat pe veci.
3. Vântul din apus se mai numeşte şi vântul scăderii pentru că acesta este partea în care toate astrele cereşti se micşorează şi coboară.
4. Al patrulea vânt, vântul de miazănoapte se împarte în trei părţi: una este destinată locuinţelor oamenilor, cealaltă e ocupată de lacuri, de văi, de pădure, de râuri, de locuri acoperite de întuneric sau de zăpadă, a treia este raiul.
5. Am văzut şapte munţi mai înalţi decât toţi munţii de pe pământ, de acolo se împarte chiciură, zilele, anotimpurile şi anii vin şi trec peste ele.
6. Am văzut şapte fluvii pe pământ mai mari decât toate celelalte fluvii, unul curge de la apus spre răsărit şi merge să se verse în Marea cea Mare.
7. Celelalte două curg din miazănoapte spre mare şi vin să se verse în marea Eritreei, către răsărit.
8. Am văzut şapte insule mari pe această mare, două în apropierea ţărmului, cinci în Marea cea Mare.

Cartea lui Enoh – Capitolul 75

1. Numele soarelui sunt: Oz-iares şi Tomas.
2. Lună are patru nume: Primul este Asonia, al doilea Ebla, al treilea Benaces, al patrulea Erae. 3. Aceştia sunt doi mari luminatori, drumurile cărora sunt cât crugul cerului şi care au mărimi egale.
4. În drumul soarelui exista şapte părţi de lumină care sunt reflectate de lună. Aceste şapte părţi vor lumina lună până la sfârşit. Ele ies prin poarta de la apus, după ce au luminat în miazănoapte şi revin pe cer prin poarta de la răsărit.
5. Când luna răsare, ea apare în cer, şi ea este luminată de jumătate din a şaptea parte a lunii. 6. Această lumină se întregeşte la capătul a paisprezece zile.
7. Curând se vor întregii de trei ori cinci părţi de lumină, astfel încât după cinsprezece zile ea ajunge la mărimea sa intraga.
8. Atunci luna reflecta toată lumina pe care o primeşte de la soare.
9. Ea descreşte apoi şi urmează în descreşterea să acelaşi drum pe care l-a avut şi la creşterea să.
10. În unele luni lună are 29 de zile.
11. Există alte luni când ea are douăzeci şi opt de zile.
12. Uriel mi-a arătat încă o lege. Aceasta este felul în care lumina data de soare vine şi se împrăştie pe lună.
13. În tot timpul în care luna creşte în lumina sa, ea înaintează în faţa soarelui până când la terminarea a paisprezece zile lumină să ajunge până în cer.
14. Dar când ea creşte, sau când această lumină este absorbită puţin câte puţin în cer, prima zi se numeşte lună nouă, pentru că în această zi ea reîncepe să primească lumina de la soare.
15. Ea este completă, în ziua când soarele coboară la apus, pe când luna urca la răsărit.
16. Atunci luna străluceşte toată noaptea până când soarele răsare înaintea ei, atunci luna se şterge în faţa soarelui.
17. Când lumina se apropie de lună, ea descreşte încă, până când ea este complet acoperită, atunci timpul sau este terminat.
18. Atunci crugul sau gol este fără nici o lumină.
19. În timpul a trei luni ea face drumul său în treizeci de zile şi în timpul altor trei luni ea îl face în douăzeci şi nouă de zile.
20. Şi în timpul a trei luni ea are un drum de treizeci de zile şi în timp de trei luni un drum de douăzeci şi nouă de zile.
21. Noaptea ea apare timp de douăzeci de zile ca o figură de om şi ziua ea se confunda cu cerul.

Cartea lui Enoh – Capitolul 76

1. Şi acum fiul meu Metusala, eu ţi-am făcut ţie cunoscut totul, şi descrierea cerului este terminată.
2. Te-am făcut să vezi cursa tuturor astrelor luminoase care stăpânesc anotimpurile, diferitele perioade ale anului şi diversele lor influenţe, formarea lunilor, a săptămânilor şi a zilelor. De asemenea te-am făcut să vezi descreşterile lunii, care se petrec la a şasea poartă, căci aceasta este poarta la care luna îşi pierde lumina.
3. Acesta este locul în care începe luna, acesta este şi locul unde ea se termină la vremea hărăzită, după ce ea a parcurs o sută şaptezeci şi şapte de zile, adică douăzeci şi şapte de zile, adică douăzeci şi cinci de săptămâni şi două zile.
4. Drumul său este mai scurt decât al soarelui, al are cinci zile mai puţin pe semestru.
5. Când ea este plină prezintă o faţă de om. Aceasta mi le-a făcut cunoscute Uriel, marele înger care le guvernează.

Cartea lui Enoh – Capitolul 77

1. În aceste zile Uriel mi-a spus: Iată, te-am făcut să ştii totul, o Enoh!
2. Ei ţi-am revelat totul. Tu vezi soarele, luna şi îngerii care dirijează stelele din cer, care conduc mişcările lor, fazele lor şi schimbările lor.
3. Zilele păcătoşilor nu vor fi împlinite.
4. Sămânţa lor nu le va ajunge în şesuri şi câmpii, muncile pământului vor fi răvăşite, nimic nu le va veni la timpul său. Ploaia va rămâne în aer şi cerul va fi de bronz.
5. În acele timpuri roadele pământului vor fi întârziate, ele nu vor înflori la timpul lor şi pomii îşi vor opri fructele.
6. Luna îşi va schimba drumul său, ea nu va mai apare la timpul său. Cerul vă dogora şi nici un nor nu se va vedea şi uscăciunea se va întinde pe suprafaţa pământului. Stele căzătoare vor brăzda cerul căci multe stele se vor întoarce din drumul lor obişnuit, rătăcind prin genuni.
7. Şi îngerii care le conduc nu vor putea face nimic ca să le întoarcă pe drumul lor şi toate stelele se vor răzvrăti împotriva păcătoşilor.
8. Locuitorii pământului vor fi buimaci în gândurile lor, ei îşi vor strica toate căile lor.
9. Ei vor călca poruncile Domnului şi se vor crede zei, în acest timp raul se va înmulţi în sânul lor.
10. Dar pedeapsa cerului nu se va lăsa aşteptată, ei vor pierii cu toţii.

Cartea lui Enoh – Capitolul 78

1. Şi el mi-a zis: „O Enoh, priveşte această carte care este coborâtă din ceruri, citeşte ce este în ea şi încearcă să înţelegi tot ce cuprinde ea”.
2. Atunci am văzut tot ce a venit din cer şi am înţeles tot ce era scris în carte. Citindu-le, am cunoscut toate lucrările oamenilor.
3. Toate lucrările copiilor cărnii, de la începuturi şi până la sfârşit.
4. Şi am lăudat pe Domnul, Regele Gloriei, Făuritorul tuturor acestor minunăţii.
5. Şi L-am preamărit pentru marea Sa răbdare, pentri indurarea Sa faţă de copiii lumii.
6. Şi am strigat: Preafericit este omul care moare în dreptate şi în bine şi căruia nu i se poate pune în faţa nici o carte a fărădelegii care nu a cunoscut nedreptatea!
7. Atunci cei trei sfinţi m-au apucat şi m-au dus pe pământ, lăsându-mă în faţa uşii casei mele.
8. Şi ei mi-au spus: Explica toate aceste lucruri fiului tău Metusala, anunţă-i pe toţi copiii tăi că nici o fiinţă nu va rămâne fără a fi judecată în faţa lui Dumnezeu, căci El este Creatorul.
9. Timp de un an întreg, noi te vom lăsa cu copiii tăi, pentru ca să îţi găseşti puterile dintâi şi că tu să poţi să îţi înveţi familia, să scrii toate lucrurile pe care le-ai văzut şi să le desluşeşti copiilor tăi. Dar în mijlocul anului viitor, te vom ridica din mijlocul alor tăi şi inima ta se va întoarce la puterea dintâi, căci Alesul va dezvălui alesului secretele dreptăţii, cel drept se va înveseli cu cel drept, ei vor mărturisi pe Dumnezeu laolaltă. Cât priveşte păcătoşii, ei vor pieri cu păcătoşii.
10. Şi depravaţii cu depravaţii.
11. Şi chiar aceia care au trăit în dreptate vor muri din cauza faptelor rele ale oamenilor şi ei îşi vor da sufletul din cauza faptelor celor răi.
12. În acele zile, ei vor înceta să îmi mai vorbească.
13. Şi am revenit la fraţii mei, lăudând şi binecuvântând pe Domnul.

Cartea lui Enoh – Capitolul 79

1. Deci, fiul meu Metusala, eu ţi-am spus totul, am scris totul, ţi-am dezvăluit totul şi ţi-am dat o carte pentru fiecare lucru.
2. Păstrează, fiul meu, cărţile scrise de mâinile tatălui tău şi transmite-le generaţiilor viitoare.
3. Ţi-am dat înţelepciune, ţie, copiilor tăi şi urmaşilor tăi, pentru că ei să dea mai departe această înaltă înţelepciune în toate gândurile lor, urmaşilor lor. Şi cei care vor înţelege nu vor mai putea dormi, dar ei vor deschide urechile pentru a le primi, pentru ca să se facă vrednici de aceasta înţelepciune care va fi pentru ei ca o hrană cerească.
4. Fericiţi sunt cei drepţi, fericiţi cei care merg în dreptate cei care nu cunosc deloc nedreptatea şi care nu se aseamănă deloc cu păcătoşii ale căror zile sunt numărate.
5. Cât priveşte drumul soarelui în cer, el intră şi iese prin diferitele porţi timp de treizeci de zile cu conducătorii a mii de specii de stele, cu cei patru care le sunt alăturaţi şi care sunt legaţi de cele patru zile suplimentare.
6. Oamenii sunt într-o mare greşeală cu privire la aceste zile, ei nu ţin cont de ele în calculele lor. Dar aceste zile suplimentare exista: una la prima poartă, a doua la a treia, a treia la a patra şi ultima la a şasea poartă.
7. Anul se compune astfel din trei sute şaizeci şi patru de zile.
8. Astfel calculul este exact. Căci aceşti aştri, aceste luni, aceste perioade, aceşti ani şi aceste zile Uriel mi le-a arătat şi lămurit, el care din partea lui Dumnezeu are putere asupra tuturor acestor aştri şi care potriveşte înrâuririle lor.
9. Iată ordinea astrelor fiecare după locul lor din cer, unde răsare şi apune după anotimpuri, perioade, zile şi luni.
10. Iată numele celor care le conduc, care veghează asupra drumurilor lor, perioadele lor, înrâuririle lor.
11. Patru dintre ei deschid drumul, ei împartă anul în patru părţi. Alţi doisprezece vin după aceea, cei care formează cele doisprezece luni ale anului, împărţite în trei sute şaizeci şi patru de zile, cu conducătorii de câte o mie care deosebesc zilele, zilele obişnuite ca şi zilele suplimentare, cei care ca primii conducători împart anul în patru părţi.
12. Conducătorii miilor sunt aşezaţi în mijlocul celorlalţi şi fiecare dintre ei este aşezat la locul său. Ci, iată numele celor care conduc cele patru părţi ale anului, anume: Melkel, Helammelak. 13. Meleyal şi Marel.
14. Cât priveşte numele celorlalţi, acestea sunt: Adnarel, Jyasural şi jeyeluineal.
15. Aceştia trei din urmă merg după comandanţii claselor de stele, fiecare merge de fiecare dată după aceia care împartă anul în patru părţi.
16. În prima parte a anului apare Melkel, care se mai numeşte şi Tarnaa şi Zăhăia.
17. Zilele supuse influenţei sale sunt în număr de nouăzeci şi una.
18. Şi iată ce se întâmplă pe pământ în timpul acestor zile: sudoare, căldura şi munca. Toţi arborii devin fertili, frunzele cresc, recolta de cereale îi bucură pe agricultori, trandafirii şi toate florile împodobesc câmpiile iar copacii morţi în iarna, acum se usucă.
19. Iată-i pe cei care conduc al doilea rând: Barkel, Zahebelo şi Heloyalel, pe care îl ajută şi Helammelak, numit şi soare sau prea strălucitorul.
20. Zilele supuse influenţei lor sunt în număr de nouăzeci şi una.
21. Iată ce se întâmplă pe pământ în acest timp: căldura şi secetă, pomii îşi dau fructele lor şi fructele sunt bune de uscat.
22. Turmele merg la păşunile lor şi oile se aşează jos, se recoltează toate darurile pământului, se îngrămădesc grânele în hambare şi se pun strugurii în prese.
23. Numele celorlalţi sunt: Gedael, Keel, Heel.
24. Cărora trebuie să îl adăugăm pe Asphael. 25. Şi zilele autorităţii sale sunt împlinite şi terminate.

Cartea lui Enoh – Capitolul 80

1. Şi acum fiul meu Metusala, ţi-am împărtăşit toate viziunile pe care le-am avut înaintea ta. Am avut altele două înainte de căsătoria mea şi una dintre ele nu seamănă cu cealaltă.
2. Prima mi-a apărut în timpul când eram ocupat să citesc, şi a doua cu câtva timp înainte de căsătoria cu mama ta. Acestea au fost două viziuni importante.
3. În legătură cu ele am întrebat pe Domnul.
4. M-am odihnit în casa bunicului meu Mahalaleel şi am văzut cerul strălucitor şi luminos.
5. Şi m-am prosternat şi am văzut pământul mistuit de o mare genune şi munţii agăţaţi deasupra munţilor.
6. Coline cădeau peste coline, copacii cei mai înalţi se despicau pe toată lungimea lor şi erau aruncaţi în adânc şi cădeau până la fund.
7. Văzând acest prăpăd, vocea mea s-a împleticit. Am strigat Gata, s-a sfârşit cu pământul. Atunci bunicul meu Mahalaleel mă ridică şi îmi spuse: Pentru ce strigi fiul meu, de ce jeleşti?
8. Îi povestii viziunea pe care am avut-o şi el îmi spuse: Ce ai văzut tu este grav fiul meu.
9. Şi viziunea pe care tu ai avut-o este izbitoare, ea se referă bineînţeles la păcatele pământului, pe care trebuie să îl înghită adâncurile. Da, va veni o mare pustiire.
10. Pentru aceasta, O! Fiul meu, ridică-te şi roagă-l pe Dumnezeul gloriei, căci tu eşti credincios şi pentru că El să lase câteva persoane pe pământ şi pentru că oamenii să nu piară cu toţii. Fiul meu pustiirea va veni din cer pe pământ şi aceasta va fi o mare ruina.
11. Atunci mă ridică şi îl implorai pe Domnul, mi-am scris rugile mele pentru generaţiile din lume, dându-i fiului Metusala toate lămuririle pe care el putea să le dorească.
12. Şi când am ieşit şi am văzut soarele ridicându-se la răsărit, luna coborând la apus, toate stelele pe care Dumnezeu le-a creat înaintând falnic pe cer, atunci L-am preamărit pe Domnul a toată dreptatea, am slăvit numele Sau cel sfânt, pentru că el a făcut ca soarele să se ivească prin ferestrele de la răsărit, el urca şi se ridică pe bolta cerului şi îşi împlineşte calea să strălucitoare.

Cartea lui Enoh – Capitolul 81

1. Şi ridicai mâinile spre cer şi lăudai pe Cel Prea Înalt. Şi deschisei gura şi mă folosi de limba pe care Dumnezeu a dat-o tuturor copiilor oamenilor, pentru a o folosi ca unealta pentru gândurile lor şi L-am slăvit în aceşti termeni:
2. Tu eşti binecuvântat Doamne, rege puternic şi desăvârşit, Domnul tuturor creaturilor din cer, Rege al regilor, Domn al întregului univers a cărei Domnie, Stăpânire şi Măreţie nu se va termina niciodată.
3. Din veac în veac Domnia Ta va dăinui. Cerurile sunt tronul tău pentru totdeauna şi pământul este scara ta din veşnicie în veşnicie.
4. Căci Tu le-ai făcut şi Tu eşti cel care le conduci. Nimic nu poate ocoli puterea Ta fără sfârşit. Cu Tine înţelepciunea rămâne veşnic aceeaşi, ea veghează fără încetare lângă tronul Tău. Tu cunoşti, Tu vezi, Tu auzi tot, nimic nu scapă privirii Tale puternice, căci ochiul tău este pretutindeni.
5. Iată îngerii care au călcat ordinele Tale şi furia Ta planează asupra trupurilor omeneşti până în marea zi a judecăţii.
6. Ci, Domnul Dumnezeul meu, rege puternic şi indulgent te implor, te rog insistent ascultă rugile mele, fă ca pasi mei să dăinuiască pe pământ şi că neamul omenesc să nu piară cu totul!
7. Nu părăsi pământul devastat şi fă ca el să nu fie distrus niciodată!
8. O, Doamne înlătura de pe faţa pământului fiinţele care te-au jignit. Dar păstrează rasa celor drepţi pentru a dăinui pentru totdeauna. O Doamne nu îţi întoarce faţă de la servitorul tău!

Cartea lui Enoh – Capitolul 82

1. După aceea avui o altă viziune pe care vreau să ţi-o lămuresc, O! Fiul meu. Şi Enoh se ridică şi spuse către fiul său Metusala: Lasă-mă să îţi povestesc, o, fiul meu. Ascultă vorbă din gura mea şi pleacă-ţi urechea la viziunea şi visul tatălui tău. Înainte de a lua în căsătorie pe mama ta, avui o viziune în patul meu.
2. Iată un taur ieşind din pământ.
3. Şi acest taur era alb.
4. După aceea a ieşit o juncă şi cu ea doi vitei tineri dintre care unul era negru şi unul roşu.
5. Cel negru îl lovea pe cel roşu şi îl urmărea pe tot pământul.
6. Din acel moment nu îl mai observai pe viţelul cel roşu, dar cel negru devenii deodată foarte bătrân şi avea cu el o juncă
7. După aceea văzui mai mulţi tauri născuţi din acest cuplu care le semănau şi care îi urmau.
8. Şi prima juncă se îndepărta din apropierea primului taur şi ea caută viţelul roşu dar nu îl găsi. 9. Şi ea scotea gemete jalnice căutându-l.
10. Şi ea continua ţipetele sale până când taurul se apropie de ea, din acel moment ea încetă să mai plângă şi să geamă.
11. Şi apoi ea aduse pe lume un taur alb.
12. Şi după aceea mulţi alţi tauri şi alte junci.
13. Mai văzui în visul meu un bou alb care crescu la fel şi sfârşi prin a deveni un mare bou alb. 14. Şi din el ieşiră mulţi boi care erau asemănători cu el.
15. Şi ei începură să facă alţi boi albi asemănători şi ei urmau unii după alţii.

Cartea lui Enoh – Capitolul 83

1. Îmi ridicai privirea şi văzui cerul deasupra capului meu.
2. Şi iată că o stea căzu din cer.
3. Şi ea se înalţă în mijlocul acestor tauri şi păru că paste împreună cu ei.
4. După aceea văzui alţi tauri mari şi negri şi iată că ei schimbă fără încetare pasiunile şi staulele, în timp ce tinerii lor vitei încep să se jelească împreună cu ei şi uitându-mă încă o dată la cer, văzui mai multe astre care coborau şi se îndreptau spre această stea unică.
5. În mijlocul viţeilor tineri, taurii erau cu ei şi păşteau cu ei.
6. Privii şi admirai aceste lucruri şi iată că taurii au început să intre în călduri şi să se suie peste junici, acestea primind sămânţa lor, au adus pe lume elefanţi, cămile şi măgari.
7. Şi tauri erau înspăimântaţi de această generaţie monstruoasă şi imediat ei i-au muşcat şi i-au lovit cu coarnele lor.
8. Şi elefanţii i-au devorat pe tauri şi iată că toţi copiii pământului s-au cutremurat de cele ce au văzut şi au rămas îngroziţi.

Cartea lui Enoh – Capitolul 84

1. Privii în continuare şi îi văzui cum se loveau unii pe alţii, se mâncau între ei şi auzii pământul care gemea. Atunci întorsei a doua oară privirile mele către cer şi într-o a doua viziune, văzui ieşind oameni asemănători cu oamenii albi. Era unul şi alţii trei care îl însoţeau.
2. Aceşti trei oameni care au ieşit la urmă, m-au luat de mână şi ridicându-mă deasupra pământului şi a locuitorilor săi m-au condus într-un loc deosebit.
3. Şi de acolo m-au urcat pe un turn înalt înconjurat de coline mai joase şi ei mi-au spus: Rămâi aici până când tu vei vedea ce se va întâmpla cu aceşti elefanţi, aceste cămile şi aceşti măgari, aceste stele şi toate aceste vite.

Cartea lui Enoh – Capitolul 85

1. Atunci observai pe acela dintre cei patru oameni albi care ieşise primul.
2. Şi el apuca prima stea care căzuse din cer.
3. Şi el îi lega picioarele şi mâinile şi o aruncă într-o vale îngustă, adâncă, dezgustătoare şi întunecată.
4. Atunci unul din cei patru trase o sabie şi o întinse elefanţilor, cămilelor şi măgarilor, care au început să se lovească cu ea unii pe alţii, şi tot pământul se cutremură.
5. Şi în viziunea mea, iată: văzui pe unul din cei patru oameni coborâţi din cer cum adună şi apucă toate stelele mari ale căror părţi sexuale erau asemănătoare cu părţile sexuale ale cailor şi le aruncă pe toate, cu picioarele şi mâinile legate, în peşterile pământului.

Cartea lui Enoh – Capitolul 86

1. Atunci unul din cei patru oameni se apropie de ceilalţi tauri şi le arata lor anumite mistere la care ei s-au cutremurat. Şi se născu un om care construi o mare corabie. El locui în această corabie şi cu el trei tauri şi s-a făcut o învelitoare pe deasupra lor.
2. Îmi ridicai din nou privirea către cer şi observai o mare boltire şi avea deasupra şapte cascade care vărsau torente de ploaie peste sat.
3. Privii iarăşi şi iată că izvoarele pământului se răspândiră peste pământ în acest sat.
4. Şi apa începu să se învolbureze şi să crească peste pământ în aşa fel încât nu mai am putut zări acel sat, pentru că era tot acoperit cu apă.
5. Era într-adevăr multă apă, întuneric şi nori şi iată că înălţimea apei depăşi înălţimea tuturor satelor.
6. Apele au acoperit în întregime şi au învăluit pământul.
7. Şi toţi taurii care erau adunaţi fură înecaţi şi pieiră în ape.
8. Dar nava plutea peste suprafaţa acestor ape. În acest timp toţi taurii şi elefanţii, cămilele şi măgarii şi cirezile, pieiră în această inundaţie imensă, ei dispărură înghiţiţi şi nu i-am mai putut vedea în adâncurile din care nu au mai putut să scape.
9. Mai privii încă şi iată cascadele încetară să mai cadă din înalt, izvoarele pământului să mai curgă, iar adâncurile se întredeschiseră.
10. Şi apele se retrăgeau în ele şi apăru pământul.
11. Şi corabia se aşeză pe pământ, întunericul se împrăştie şi apăru lumina.
12. Atunci boul alb, care s-a făcut om, ieşi din arcă şi cu el a tras tauri.
13. Şi unul din cei trei tauri era alb şi semăna cu acest bou, un altul era roşu ca sângele şi al treilea era negru, şi taurul alb se retrase de ceilalţi.
14. Şi animalele câmpului şi păsările cerului începură să se înmulţească.
15. Şi diferitele specii ale acestor animale se grupară în lei, tigri, lupi, câini, mistreţi, vulpi, cămile şi porci.
16. Canari, ulii, vulturi şi corbi.
17. Şi printre ei se născu un bou alb.
18. Şi ei începură să se muşte unii pe ceilalţi şi boul alb care a fost născut între ei va zămisli un catâr şi un bou alb şi după aceea mai mulţi catâri. Şi boul alb care a fost zămislit din el a născut la rândul său un mistreţ şi o oaie albă.
19. Mistreţul zămisli mulţi alţi mistreţi.
20. Şi oaia alte douăsprezece oi.
21. Când aceste douăsprezece oi sau făcut mari ele vândură una dintre ele măgarilor.
22. Şi măgarii vândură oaia lupilor.
23. Şi ea crescu printre ei.
24. Atunci Domnul aduse celelalte oi pentru a locui cu prima şi să pască cu ea în mijlocul lupilor. 25. Şi ele se înmulţiră şi pasiunile lor erau din abundenţă.
26. Dar lupii începură să le înspăimânte şi să le prigonească şi le omorau mieii.
27. Şi ei îi aruncau în adâncurile unui mare fluviu.
28. Atunci oile au început a se jeli din cauza pierderii micuţilor lor şi a se întoarce către Domnul lor, una dintre ele reuşi să scape şi se întoarse printre catâri.
29. Şi văzui oile gemând, rugându-se şi implorând pe Domnul,
30. Din toate puterile lor, până când Domnul a coborât la strigătele lor, din înălţimea locuinţei Sale cereşti şi binevoi să le viziteze.
31. Şi El chema oaia scăpată din mijlocul lupilor şi i-a comandat să meargă să îi găsească pe lupii ucigaşi şi să le spună să nu le mai supere pe oi.
32. Atunci oaia merse să ducă lupilor forţa Cuvântului lui Dumnezeu şi o altă oaie a venit în întâmpinarea primei şi merse cu ea.
33. Şi amândouă intrară în locuinţa lupilor şi le-au spus să nu mai persecute oile.
34. După aceea văzui lupii năpăstuind tot mai mult turmele de oi. Şi oile strigară iarăşi către Domnul şi Domnul cobora în mijlocul lor.
35. Şi El începu să omoare lupii care urlau, dar oile au păstrat liniştea şi nu au strigat.
36. Şi iată că văzui cum ele ieşiră din ţară lupilor. Ochii acestor lupi au orbit şi ei au ieşit şi au urmărit oile cu toate forţele lor. Dar Domnul oilor mergea cu ele şi le conducea.
37. Şi toate oile L-au urmat.
38. Faţa Sa era înfricoşătoare, înfăţişarea Sa era strălucitoare şi măreaţă. În acest timp lupii au început să urmărească oile până când au ajuns la marginea unei mari întinse.
39. Atunci marea a fost împărţită şi apele se traseră în părţi ca un zid.
40. Şi Domnul oilor care le conducea se aşeză între ele şi lupi.
41. În acest timp lupii nu puteau vedea deloc oile, dar ei le-au urmărit până în mijlocul mării şi atunci apele s-au închis în spatele lor.
42. Dar când l-au văzut pe Domnul, ei s-au întors pentru a fugi dinaintea feţei Lui.
43. Dar atunci apele s-au reunit după legile fireşti şi ele i-au înghiţit pe lupi. Şi eu văzui pe toţi aceia care au urmărit oile înecându-se în valuri.
44. Cât pentru oi ele trecură marea şi au mers în acel pustiu care nu avea nici un copac, nici apă, nici verdeaţă. Şi ele vor începe să deschidă ochii şi să vadă.
45. Dar îl văzui pe Domnul acestor oi trăind împreună cu ele şi dându-le apa necesară.
46. Cu oaia care le conducea pe celelalte.
47. Şi aceasta oaie se sui pe culmea unei stânci înalte şi Domnul oilor a trimis-o către celelalte. 48. Şi îl văzui pe Domnul acestor oi în mijlocul lor şi faţa Sa era aspră şi înfricoşătoare.
49. Şi când l-au observat, oile s-au înspăimântat.
50. Şi tremurând toate au înconjurat-o pe oaia care le conducea şi pe cea care era cu ea şi ele i-au zis: Noi nu putem nici să rămânem în faţa Domnului, nici să îl privim în faţă.
51. Atunci oaia care le conducea se sui din nou pe piscul muntelui.
52. Şi celelalte oi au început să fie orbite şi să se depărteze de drumul pe care le-a arătat oaia. Dar aceasta nu ştia nimic.
53. Şi Domnul s-a mâniat contra lor şi când oaia a înţeles ce se întâmplă la poalele muntelui,
54. Ea cobora în grabă şi când se apropie de ele, ea găsi multe,
55. Care erau oarbe,
56. Şi care şi-au părăsit drumul. Şi când celelalte oi au văzut-o. Ele strigară şi tremurară în prezenţa sa.
57. Şi ele îi cerură să revină la staulul lor.
58. Atunci aceasta oaie, conducând pe celelalte oi cu ea s-a apropiat de cele care erau rătăcite. 59. Şi ea începu să le lovească şi ele erau înspăimântate de prezenţa ei. Atunci ea a adus înapoi la stana pe cele care erau rătăcite.
60. Şi mai văzui într-o viziune ca aceasta oaie se făcu om şi el construi pentru Domnul o stână şi el a adus oile în ea.
61. Văzui încă cum a căzut o oaie care era venită în faţa celui care era conducătorul celorlalte. Văzui în sfârşit pierind un mare număr din celelalte oi, micuţii lor crescând în locul lor, intrând într-o nouă păşune şi venind la malul unui fluviu.
62. Şi oaia care le-a condus şi a devenit om, se despărţi de ele şi muri.
63. Şi toate oile au căutat-o şi au strigat-o cu ţipete jalnice.
64. Văzui şi că ele se opriră din plâns şi că trecură peste apele unui fluviu.
65. Acolo crescură alte oi, pentru a le înlocui pe cele care muriseră şi care le-au condus mai înainte.
66. În sfârşit le văzui intrând în acest loc norocos, pe un pământ al binefacerii şi al bucuriei.
67. Ele şi-au potolit foamea şi stanele lor se ridicară pe acest pământ preafericit şi ochii lor erau când deschişi când orbiţi, până când una dintre oi s-a ridicat din mijlocul lor şi le-a condus în aşa fel încât le-a readus pe toate şi le-a deschis ochii.
68. Dar câinii, vulpile şi mistreţii au început să le mănânce până când o altă oaie a ajuns ruina turmei şi berbecul care le condusese. Acest berbec începu să lovească cu coarnele sale câinii, vulpile şi mistreţii şi i-a omorât pe toţi.
69. Dar când prima oaie deschise ochii, a văzut fala berbecului pălind şi stingându-se.
70. Căci el începuse să lovească şi oile, să le năpăstuiască şi să îşi uite toată onoarea.
71. Atunci Domnul trimise pe această primă oaie la o altă oaie pentru a o face berbec şi conducător al turmei în locul celui care şi-a mânjit gloria să.
72. Ea a mers şi i-a vorbit şi a aşezat ca un berbec şi câinii nu încetau să le supere pe oi.
73. Şi primul berbec l-a năpăstuit pe al doilea.
74. Atunci acesta se sculă şi fugi din faţa primului berbec. Văzui câinii care l-au chinuit pe acest prim berbec.
75. Dar al doilea se ridică şi conduse tinerele oi.
76. Şi el zămisli mai multe oi, dar în cele din urmă muri.
77. Şi el a pus ca urmaş un berbec tânăr care deveni comandantul şi conducătorul turmei.
78. Şi sub el oile crescură şi se înmulţiră.
79. Şi toţi câinii, vulpile şi mistreţii se temeau şi fugeau din faţa lui.
80. Căci acest berbec lovea şi ţinea la distanţă toate fiarele sălbatice în aşa fel că lor le era peste putinţă să mai prigonească oile sau să răpească măcar una singură.
81. Şi stana deveni mare şi minunată şi se ridică un turn înalt cu ajutorul acestor oi.
82. Stana era puţin ridicată, dar turnul era foarte înalt.
83. Şi Domnul oilor se aşeză în acest turn şi voi să i se ridice o masă măreaţă.
84. Dar văzui curând ca oile au început să greşească din nou, să urmeze drumuri diferite şi să părăsească stâna lor
85. Şi Domnul chema pe unele şi le trimitea pe celelalte.
86. Dar acestea începură să le omoare pe primele. Cu toate acestea una dintre ele a reuşit să ocolească năpasta care o ameninţă şi fugind, predică împotriva celor care au vrut să o ucidă.
87. Şi Domnul oilor a scăpat-o din mâinile lor, a urcat-o şi a aşezat-o lângă mine şi rămase aici. 88. El trimise atunci la aceste oi nelegiuite alte oi pentru a avea un martor împotriva lor.
89. Mai văzui că aceste oi care l-au abandonat pe Domnul şi turnul înălţat în onoarea Sa, rătăceau orbecăind în regiuni necunoscute.
90. În sfârşit îl văzui pe Domnul însuşi răzbunându-se, căci El făcu un mare masacru, dar ele strigară împotriva lui, atunci El abandona templul Său şi îl lasă în puterea leilor, tigrilor, lupilor, vulpilor şi tuturor soiurilor de animale.
91. Şi aceste animale vor începe să le sfâşie.
92. Văzui de asemenea că Domnul pe care ele îl abandonaseră le părăsi prada leilor rai şi cruzi şi la toate soiurile de fiare sălbatice.
93. Atunci tipa din toate puterile mele şi îl implorai pe Dumnezeu pentru aceste oi care erau sfâşiate de toate soiurile de animale sălbatice.
94. Dar El nu a răspuns deloc şi privea cu un ochi mulţumit aceste oi care erau sfâşiate şi nimicite. În sfârşit el chema şaptezeci de păstori şi dădu lor în grijă să vegheze asupra turmei. 95. Şi El le-a spus lor: Fiecare dintre voi să vegheze asupra oilor şi să facă ceea ce Eu îi voi porunci, Eu vă voi da fiecăruia un anumit număr să le conduceţi.
96. Şi acelea pe care vă voi spune să le omorâţi, voi le veţi omora, şi le dădu lor.
97. Apoi El chema un altul şi îi spuse: Priveşte şi fii atent la tot ce păstorii vor face cu aceste oi, pentru că ei vor face să piară mult mai multe decât le voi arăta eu.
98. Şi orice încălcare a ordinelor mele, toate omorurile pe care păstorii le vor face, vor fi notate, adică vor fi însemnate cele pe care ei le vor omora din ordinile mele şi cele care vor pieri din propria lor autoritate.
99. Toate omorurile comise de păstori le vor fi socotite. Nu uita deci să scrii câte oi le-au făcut să piară din propria lor viaţă, câte le-au dat ei chinurilor, pentru că aceasta socoteală să fie o mărturie împotriva lor, ca să ştiu tot ce au făcut, dacă mi-au ascultat ordinele sau dacă ei au uitat să le îndeplinească.
100. Dar ei să nu ştie ce ţi-am poruncit, nu le deschide lor câtuşi de puţin ochii, nu le da niciun avertisment, ci socoteşte cu grijă toate omorurile pe care le vor face şi dă-mi Mie o socoteală bună a lor. Şi văzui cum aceşti păstori conduseră turma fiecare la timpul său. Şi ei au început să omoare mai multe oi decât trebuia ei să facă să piară.
101. Şi ei şi-au abandonat oile în puterea leilor, astfel încât multe dintre ele au fost mâncate de lei şi de tigri, şi mistreţii s-au aruncat asupra lor, au dat foc turnului închinat Domnului şi au distrus stana.
102. Şi am fost mult întristat de arderea acestui turn şi de distrugerea stanei.
103. Căci după aceea nu am mai putut-o vedea.
104. Cât priveşte păstorii şi complici lor, ei înşişi au dat oile tuturor fiarelor sălbatice, pentru a le mânca. Fiecare dintre ele le-a fost dată la rândul său şi la timpul său. Ci fiecare era înscrisă într-o carte şi toate cele care pierea erau notate cu grijă.
105. Căci fiecare pastor făcea să piară mult mai multe decât ar fi trebuit.
106. Atunci începui să plâng şi să mă revolt pentru soarta nenorocită a acestor oi.
107. Şi văzui în viziunea mea cum cel care scria, nota zi de zi omorurile comise de păstori, cum el urca şi prezenţa Domului oilor şi îi dădea Lui cartea în care era socoteala exactă a tot ce făcuseră păstorii cu toţi aceia pe care i-au făcut să dispară.
108. Şi tot răul pe care ei l-au făcut.
109. Şi cartea a fost dusă în faţa Domnului spiritelor care întinse mâna, semnă şi apoi o puse deoparte.
110. După aceea văzui cum păstorii au căpătat autoritate timp de douăsprezece ore.
111. Şi iată că trei din aceste oi revenite din captivitate s-au reîntors şi au intrat în locul stanei şi au început să ridice tot ce a fost distrus.
112. Dar mistreţi îi împiedicau, însă eforturile lor erau zadarnice.
113. Şi oile au continuat să clădească, întocmai ca mai înainte şi ridicară un turn care se numea turnul înalt.
114. Şi ei au început să aşeze o masă în faţa turnului, dar pâinea pe care ei o puneau pe ea era murdară şi stricată.
115. În plus toate oile erau orbite, ele nu puteau vedea mai mult că păstorii.
116. Păstorii le-au dat, de asemenea, pentru a fi omorâte în număr mare.
117. Dar Domnul oilor a tăcut şi toate oile s-au lăsat tarate. Păstorii şi oile, toţi s-au amestecat şi nimeni nu le-a mai aparat de atacul animalelor sălbatice.
118. Atunci cel care scria cartea, urca şi o dădu Domnului oilor. Dar în acelaşi timp el se rugă pentru ele, aducând mărturie împotriva păstorilor care le-au făcut să piară. Şi după ce depuse cartea, el pleca.

Cartea lui Enoh – Capitolul 87

1. Şi observai cum treizeci şi şapte de păstori au reînceput să aibă grijă de cireada până când fiecare dispăru la rândul său, ca şi primii. Atunci oile au fost lăsate în grijă celorlalţi păstori care le-au păzit fiecare un timp anume.
2. Apoi observai în viziunea mea toate oile din cer care erau fugărite de vulturi, ulii şi corbi. Şi vulturii îi conduceau pe toţi ceilalţi.
3. Şi ei au început să mănânce oile, să le crape ochii cu ciocurile lor şi să se hrănească cu carnea lor.
4. Şi oile scoaseră strigăte jalnice simţindu-se mâncate în felul acesta.
5. Şi eu strigai, de asemenea şi gemui în somnul meu împotriva pastorului care şi-a luat asupra sa paza turmelor.
6. Şi văzui oi sfâşiate de câini, de vulturi şi de corbi. Carnea lor, muşchii lor, totul a fost mâncat, nu le-au rămas decât oasele care au căzut pe pământ. Şi numărul oilor a scăzut mult.
7. Şi văzui după aceea douăzeci şi trei de păstori aşezaţi în capul turmelor şi al căror timp, adunat, făcea cincizeci şi opt de ani.
8. Atunci miei au fost aduşi pe lume de către oile albe şi ei au început să deschidă ochi şi să vadă şi să îşi cheme mamele.
9. Dar oile nu i-au privit, nu au ascultat deloc plânsetul lor, căci ele erau surde, oarbe şi împietrite.
10. Şi am văzut în viziunea mea cum corbii se aruncau asupra acestor miei.
11. Care le înhăţau şi mâncau oile după ce le sfâşiau.
12. Văzui de asemenea corniţele acestor miei crescând, dar corbi încercau să le smulgă.
13. Iată că în sfârşit, un corn mare a crescut pe capul uneia dintre aceste oi şi ochii tuturor celorlalte s-au deschis.
14. Şi prima le privi şi ochii lor au fost deschişi şi ele i-au chemat.
15. Boii prezicători se grăbiră către ea.
16. În acest timp, acvilele, ulii, corbii şi vulturii continuau să năpăstuiască oile, zburând peste ele şi mâncându-le. Şi oile au tăcut, dar boii se jeleau şi gemeau.
17. Atunci corbi s-au luptat cu ea.
18. Căutând să îi zdrobească cornul, dar eforturile lor au fost zadarnice.
19. Şi privii până când veniră păstorii, acvilele, ulii şi vulturii.
20. Care puseseră pe corbi să rupă cornul acestei vite şi ale celor care se luptau cu ea, dar ea suporta atacul lor şi ceru ajutoare.
21. Atunci văzui venind omul care avea înscris numele păstorilor şi care era ridicat în prezenţa Domnului oilor.
22. El veni să aducă ajutoare vitei şi îi anunţa pe toţi ca el este venit pentru a aduce ajutoare vitei.
23. Şi iată că Domnul oilor cobora înflăcărat de mânie şi toţi cei care l-au zărit au rupt-o la fugă. Ceilalţi s-au închinat în tabernacol, iar acvilele, ulii, corbii şi vulturii s-au unit şi au adus cu ei toate oile de pe câmp.
24. Se uniră cu toţi încercând să rupă cornul vitei.
25. Atunci văzui omul care a scris la ordinele Domnului luând cartea distrugerilor împlinită cu ultimii doisprezece păstori şi aduse dovada că ei au făcut să piară mai multă lume decât de către cei care au fost înaintea lor.
26. Văzui încă venind la ei pe Domnul oilor ţinând în mâna sceptrul mâniei Sale, lovi pământul care se întredeschise şi animalele şi păsările cerului încetară să mai năpăstuiască pe oi şi căzură în prăpăstiile căscate în pământ, care s-au închis apoi deasupra lor.
27. Mai văzui apoi dându-se o sabie mare oilor cu care acestea au urmărit la rândul lor pe fiarele sălbatice şi le-au ucis.
28. Ci toate animalele şi toate păsările cerului s-au retras din faţa lor
29. Şi văzui un tron ridicat într-o regiune promiţătoare.
30. Pe care stătea Domnul spiritelor care primii toate cărţile,
31. Şi le deschise.
32. Atunci Domnul chema primii şapte oameni albi şi le ordona să ducă prima stea, cea care a fost înaintea tuturor celorlalte, ale cărei părţi sexuale erau asemănătoare cu părţile sexuale ale cailor, care în sfârşit a căzut prima, şi l-au adus cu toţii în faţa Lui.
33. Şi El zise omului care scria în prezenţa Sa şi care era unul din cei şapte oameni albi: Aduceţi aceşti şaptezeci de păstori cărora le-am încredinţat oile şi care au făcut să piară mai multe decât le-am dat ordin. Şi iată, îi văzui înlănţuiţi şi în picioare în faţa Lui. Şi se începu prin a se judeca astrele şi ele au fost găsite vinovate şi au fost duse la judecată şi le-au aruncat într-un loc adânc şi plin de flăcări. După aceea au fost judecaţi cei şaptezeci de păstori şi au fost găsiţi vinovaţi, ei au fost la fel aruncaţi într-o prăpastie în flăcări.
34. În acelaşi timp, văzui în mijlocul pământului o genune plină cu foc.
35. Acesta era locul în care au fost duse oile orbite care au fost judecate ca vinovate, toate au fost aruncate în prăpastia de foc.
36. Şi prăpastia era aşezată la dreapta acestei stane.
37. Şi văzui oile arzând şi oasele lor mistuite de foc.
38. Şi am socotit în sinea mea ca aceasta străveche stana era distrusă, dar mai înainte au fost luate coloanele, fildeşul şi toate bogăţiile pe care le conţinea şi acestea au fost îngrămădite într-un loc aflat la răsărit.
39. Văzui de asemenea şi pe Domnul oilor ridicând o casă mai mare şi mai înaltă ca prima şi clădită în acelaşi loc unde fusese prima. Toate aceste coloane erau noi, fildeşul era nou şi era mai mult că mai înainte.
40. Şi Domnul oilor locuia în interior. Şi toate fiarele sălbatice, toate păsările cerului s-au închinat în fata oilor care rămăseseră şi le adorau, le adresau rugăciuni, supunându-se lor în toate lucrurile.
41. Atunci cei trei oameni care erau îmbrăcaţi în alb şi care m-au prins de mâna făcându-mă să urc, mă ridicară din nou şi mă aşezară în mijlocul oilor, înainte de începutul judecăţii.
42. Oile erau toate albe, lana lungă şi curăţată de toate petele. Şi toate celelalte care au pierit sau care au fost omorâte, toate fiarele sălbatice, toate păsările cerului s-au adunat în această casă şi Domnul oilor tresărea de bucuria de a vedea oile intrând în stana.
43. Şi văzui că ele aşezară jos sabia care le-a fost dată, pe care ele au adus-o la stana şi au pecetluit-o în prezenţa Domnului.
44. Oile erau închise în casa care se străduia să le cuprindă pe toate. Şi ochii lor erau deschişi şi ele priveau pe Cel Bun şi nu era nici una printre ele care să nu îl vadă.
45. Mai văzui că această casă era mare şi încăpătoare şi plină de lume. Şi iată că se născu un viţel alb ale cărui coarne erau mari şi toate animalele sălbatice, toate păsările cerului îl adorau şi îl implorau fără încetare.
46. Atunci văzui cum se preschimbau cu toţii şi ei deveneau vaci albe.
47. Şi prima dintre ele a fost făcut Cuvântul şi Cuvântul deveni un animal mare şi El purta pe capul său coarne mari şi negre.
48. Şi Domnul oilor se bucura să vadă toate aceste vaci.
49. Şi eu care m-am prosternat, m-am trezit, dar am păstrat în minte tot ceea ce am văzut. Aceasta este viziunea care mi-a apărut în timpul somnului meu. Eu am sărbătorit la trezirea mea pe Domnul a toată dreptatea şi i-am adus Lui Toată slăvirea.
50. După aceea, am vărsat multe lacrimi şi ele curgeau fără întrerupere amintindu-mi de cele ce am văzut. Căci toate aceste lucruri se vor împlini şi toate lucrările celor fericiţi se vor vădi la timpul lor.
51. Şi mă gândii noaptea la visul pe care l-am avut şi plânsei amarnic, tulburat încă de viziunile pe care le-am avut.

Cartea lui Enoh – Capitolul 88

1. Şi acum, O, fiul meu Metusala! Fă-i să vină la mine pe toţi fraţii tăi şi strânge în faţa mea pe toţi copiii mamei tal. Căci mă frământă o voce interioară, spiritul din înalt m-a acaparat, vreau să vă arăt ceea ce se va întâmpla în vremurile care vor veni.
2. Atunci Metusala se duse şi adună în faţa lui Enoh pe toţi fraţii săi şi pe toate rubedeniile sale. 3. Atunci Enoh, se adresă tuturor copiilor săi:
4. Ascultaţi, zise el, copiii mei, ascultaţi vorbele tatălui vostru şi deşchideţi urechile la ceea ce vreau să vă spun căci voi trebuie să fiţi atenţi când am să vă vorbesc. Iubiţii mei, urmaţi căile dreptăţii şi nu vă depărtaţi de ele deloc.
5. Să nu aveţi inimă îndoită şi să nu vă însoţiţi cu oamenii înşelători, ci mergeţi pe căile dreptăţii, urmaţi drumul cel bun şi adevărul să fie tovarăşul vostru.
6. Căci vă anunţ: prigoana va domni într-o zi pe pământ, dar la sfârşit Dumnezeu va face o mare judecată, când nedreptatea va fi alungata, ea va fi stârpita din rădăcină. Ea se va ridica totuşi din nou, dar zadarnice eforturi! Lucrările sale vor fi din nou nimicite, toate asupririle, toate nelegiuirile vor fi din nou pedepsite.
7. Pentru aceasta, atunci când nedreptăţile, păcatele, blasfemiile, tirania, toate soiurile rele într-un cuvânt, se vor întinde peste pământ, când neascultarea, nedreptatea şi ne pedepsirea vor predomina, atunci va veni din cer o osândă înspăimântătoare.
8. Domnul în toată sfinţenia Sa, va apare plin de mânie şi va pedepsi pe vinovaţi cu pedepse teribile.
9. Domnul în toată sfinţenia Sa, va apare plin de mânie şi va veni să judece pământul.
10. Atunci prigoana va fi stârpita din rădăcină şi nedreptatea va fi nimicită.
11. Toate locurile pământului vor fi distruse de foc cu locuitorii lor. Toţi, de oriunde ar veni, vor fi judecaţi şi pedepsiţi după lucrările lor şi pedepsele vor fi veşnice.
12. Atunci cei drepţi se vor trezi din somnul lor şi Domnul se va ridica împotriva celor răi.
13. Atunci rădăcinile nedreptăţii vor fi nimicite, păcătoşi vor pieri cu foc şi cei care hulesc vor pieri prin sabie. 14. Cei care îşi asupresc fraţii, ca şi cei care hulesc vor pieri prin sabie.
15. Şi acum lăsaţi-mă, copiii mei, să vă arăt căile dreptăţii şi cele ale nedreptăţii.
16. Apoi vă voi spune ce mai trebuie să se mai întâmple.
17. Ascultaţi-mă deci, O copiii mei! Mergeţi pe calea dreptăţii, ocoliţi calea nedreptăţii, căci toţi aceia care vor urma această cale vor pieri pentru totdeauna.

Cartea lui Enoh – Capitolul 89

1. Iată ceea ce a fost scris de Enoh: El a scris acest tratat de înţelepciune pentru toţi oamenii chemaţi să îi conducă sau să îi judece pe ceilalţi oameni. El l-a mai scris pentru toţi copiii mei care vor trebuii să locuiască pe pământ în vremurile ce vor veni şi să meargă pe căile dreptăţii şi păcii.
2. Fie că spiritele voastre să ne se îndurereze pentru cele ce vor veni. Căci Preasfântul şi preaînaltul a stabilit fiecăruia timpul său.
3. Fie ca omul drept să se trezească din somnul său, fie ca el să se ridice şi să meargă pe căile dreptăţii, ale bunătăţii şi ale iertării. Mila vă cobora peste omul drept şi el va fi investit pentru totdeauna cu putere şi sfinţenie. El va trăi în bine şi în dreptate şi calea să vă merge spre lumina veşnică, dar pentru păcătoşi ea nu va merge decât în întuneric.

Cartea lui Enoh – Capitolul 90

1. În sfârşit Enoh începu să vorbească după o carte.
2. Şi el zise: despre copiii dreptăţii, despre aleşii lumii, despre planetele dreptăţii şi nevinovăţiei. 3. Despre toate aceste lucruri am vrut să vă vorbesc, vi le voi lămuri pe toate copiii mei, eu care sunt Enoh, căci prin viziunile pe care le-am avut, eu am obţinut o mare cunoaştere şi mi-a fost dat să citesc chiar tablele din cer.
4. Atunci Enoh începu să vorbească după o carte şi zise: Sunt născut în a şaptea zi din prima săptămână în timp ce judecată şi dreptatea aşteptau cu nerăbdare.
5. Dar după mine în a doua săptămână, se va arăta o mare nedreptate şi înşelătoria se va înmulţi rapid pe pământ.
6. Şi va fi atunci un prim sfârşit şi un singur om va fi salvat.
7. Dar de când prima săptămână va fi terminată, nedreptatea va spori şi Domnul va pune să se împlinească cele ce a hotărât împotriva păcătoşilor.
8. După aceea, în timpul săptămânii a treia, un om va fi ales pentru a fi tulpina unui popor puternic şi drept şi după el planta dreptăţii va creşte pentru totdeauna.
9. După aceea, în timpul celei de a patra săptămâni sfinţii şi drepţii vor avea viziuni, ordinea generaţiilor va fi stabilită şi se va construi pentru ele o locuinţă, în a cincea săptămână se va ridica pentru ele o casă glorioasă şi puternică.
10. Apoi în timpul celei de a şasea săptămâni, toţi cei care vor exista vor fi învăluiţi de întuneric şi inimile lor vor uita înţelepciunea şi omul va fi ridicat din mijlocul lor.
11. Chiar în timpul acestei perioade, casa puternică şi măreaţa va fi pradă flăcărilor şi rasa celor aleşi va fi risipită pe tot pământul.
12. După aceea în timpul celei de a şaptea săptămâni se va ridica o rasă coruptă, ale cărei numeroase lucrări vor fi lucrări ale nedreptăţii. Atunci drepţii şi aleşii vor fi răsplătiţi şi lor li se va da o cunoaştere de şapte ori mai mare asupra părţilor creaţiei.
13. Va veni după aceea o altă săptămână, săptămâna dreptăţii care va avea sabia judecăţii şi a dreptăţii, pentru a lovi pe toţi cei ce asupresc.
14. Atunci păcătoşii vor fi daţi în mâinile celor drepţi, care în timpul acestei săptămâni vor fi binemeritat o locuinţă pentru dreptatea lor şi vor clădi un palat pentru marele Rege. După această săptămână va veni a nouă, în timpul căreia vă veni judecată universală.
15. Lucrările necredincioşilor se vor şterge de pe faţa pământului. Lumea va fi condamnată la distrugere şi toţi oamenii vor merge pe calea dreptăţii.
16. Apoi în a şaptea parte a săptămânii a zecea va fi judecată de veci, care va fi aplicată contra veghetorilor şi tot cerul va renaşte în mijlocul îngerilor.
17. Primul cer va fi înlăturat şi va dispărea, va apărea cel de al doilea şi toate puterile cereşti vor străluci într-o splendoare de şapte ori mai mare. Apoi vor veni multe alte săptămâni al cărui număr este nesocotit care se vor petrece în sfinţenie şi dreptate.
18. Atunci nu vor mai exista păcate.
19. Cine dintre copiii oamenilor va auzi vocea Sfântului şi nu va fi impresionat?
20. Cine va putea socoti gândurile Lui? Cine va putea privi lucrarea prin care a fost creat cerul şi să înţeleagă aceste minuni?
21.Se va putea vedea sufletul său, dar niciodată spiritul său. Nu se va putea vorbi despre ea cu înţelepciune, nici să se ridice până la înălţimea sa. Cine priveşte spre limitele cerului va vedea că îi este imposibil să atingă imensitatea acestuia.
22. Cine dintre copiii oamenilor va putea cerceta lungimea şi lăţimea pământului?
23. Cui au fost oare dezvăluite dimensiunile tuturor lucrurilor? Există oare un singur om care să poată prin inteligenţă să să cuprindă cerul, să cerceteze adâncimea lui, să coboare până la temeliile sale?
24. Cine ştie oare numărul stelelor şi cunoaşte locul de odihnă al tuturor astrelor?

Cartea lui Enoh – Capitolul 91

1. Şi acum copiii mei, eu vă îndemn să iubiţi dreptatea, să mergeţi pe căile sale. Căci căile dreptăţii merita să fie urmate, în timp ce cele ale nedreptăţii se curmă dintr-odată şi se termină într-o prăpastie.
2. Căile nedreptăţii şi ale morţii vor fi arătate oamenilor cinstiţi, dar ei se vor ţine departe de ele şi nu vor merge niciodată pe ele.
3. Mă adresez acum vouă, O cei nedrepţi! Nu urmaţi niciodată căile răutăţii şi ale asupririi, feriţi-vă de căile morţii, nu vă apropiaţi de ele câtuşi de puţin, căci veţi pieri!
4. Alegeţi mai bine dreptatea şi viaţă sfântă şi curată.
5. Mergeţi pe calea păcii şi veţi fi vrednici de viaţă veşnică. Păstraţi amintirea vorbelor mele, nu le lăsaţi niciodată să se şteargă din inima voastră, căci eu ştiu că păcătoşii îmboldesc cu încrâncenare omul să facă rău. Dar ei nu vor reuşi în nici un loc şi încercările lor vor fi fără rezultat.
6. Nenorocirea e a celor care înalta nedreptatea şi părtinirea şi care susţin înşelătoria căci ei vor fi răsturnaţi şi nu vor obţine niciodată pacea.
7. Nenorocirea e a celor care îşi construiesc locuinţă în păcat căci fundamentele acestei locuinţe vor fi răsturnate, iar ei vor pieri prin fier. Nenorocirea e încă şi acelora care au aur şi argint căci ei vor pieri, nenorocire deci vouă, bogaţilor, care aveţi încredere în bogăţii, dar voi veţi pierde aceste bogaţi, pentru că voi l-aţi uitat pe Atot-înaltul în ziua îmbelşugării voastre.
8. Voi aţi hulit şi aţi făcut nelegiuiri, vouă vă este destinată o zi de masacru, o zi a întunericului, o zi a marii judecaţi.
9. Eu v-am spus adevărul, v-am spus vouă, Cel ce v-a creat vă va pierde!
10. Lui nu îi va fi deloc milă de soarta voastră, din contră, El se va bucura de pieirea voastră.
11. Şi drepţii care sunt în mijlocul vostru sunt în zilele acelea bătaia de joc a păcătoşilor şi nelegiuiţilor.

Cartea lui Enoh – Capitolul 92

1. I-a plăcut lui Dumnezeu ca ochii mei să fie doi nori de apă pentru a-mi plânge stricăciunile şi să vărs puhoaie de lacrimi şi să îmi potolesc astfel neliniştea din inima mea.
2. Cine v-a dat voie vouă să faceţi astfel de nedreptăţi şi nelegiuiri? Nenorocire vouă păcătoşilor, iată judecată!
3. Drepţii nu se vor teme de cei răi, căci Dumnezeu îi va supune într-o zi puterilor voastre, pentru că voi să vă răzbunaţi pe ei după bunul vostru plac.
4. Nenorocire vouă care blestemaţi, veţi pieri din cauza păcatului vostru! Nenorocire vouă care faceţi rău vecinului vostru pentru că veţi avea răsplata pe care o merita lucrările voastre.
5. Nenorocire vouă, martori ai minciunii care sporiţi nedreptatea, căci veţi pieri!
6. Nenorocire vouă păcătoşilor, care respingeţi pe cei drepţi care primiţi să-i respingeţi după pofta voastră, cei care faceţi nedreptăţi, căci veţi fi duşi sub jugul lor.

Cartea lui Enoh – Capitolul 93

1. Aveţi deci speranţe de bine O, drepţilor! Căci păcătoşii vor pieri în faţa voastră, voi veţi deveni stăpânii lor şi le veţi porunci cum veţi vrea.
2. În ziua judecăţii păcătoşilor, rasa voastră va fi slăvita şi se că ridică precum cea a vulturilor. Cuibul vostru va fi purtat la o înălţime mai mare decât zborul uliului, voi veţi urca, veţi intra în măruntaiele pământului şi în peşterile de piatră pentru a scăpa de păcătoşi.
3. Şi vă vor crede pierduţi şi vor gemete şi plânsete.
4. Dar nu vă fie teamă de cei care vă chinuiesc, căci voi veţi fi salvaţi şi o lumină strălucitoare vă va învălui şi un cuvânt de pace se va auzi din cer. Nenorocire vouă păcătoşilor, căci bogăţiile vă vor face să treceţi drept sfinţi, dar conştiinţa voastră va mărturisi că voi nu sunteţi decât nişte păcătoşi. Şi aceasta învinuire interioară va fi condamnarea voastră.
5. Nenorocirea voastră, care vă hrăniţi cu cel mai bun grâu şi beţi cele mai bune lichioruri şi care, în marea voastră îngâmfare, îi împovăraţi pe săraci.
6. Nenorocire vouă care beţi apă în toate timpurile, căci voi veţi avea în curând răsplata voastră, veţi fi nimiciţi, veţi fi masacraţi pentru că voi nu v-aţi potolit câtuşi de puţin setea din izvoarele vieţii.
7. Nenorocire vouă care faceţi nelegiuiri, înşelătorii şi blestemaţii, voi veţi lăsa în urma voastră o amintire rea.
8. Nenorocire vouă puternicilor, care călcaţi în picioare dreptatea, căci iată vine ziua pedepsirii voastre. Atunci, în timp ce veţi suferi pedepsele meritate pentru crimele voastre, cei drepţi se vor bucura de zile numeroase şi norocoase.

Cartea lui Enoh – Capitolul 94

1. Cei drepţi au încredinţare, dar păcătoşii vor fi răvăşiţi şi vor pieri în ziua fărădelegii.
2. Voi înşivă veţi fi conştienţi de aceasta căci preaînaltul îşi va aminti de pieirea voastră şi îngerii se vor bucura. Ce veţi face voi atunci păcătoşilor şi unde veţi fugi în ziua judecăţii, când veţi auzi vocea rugăciunii celor drepţi?
3. Voi nu vă semănaţi deloc cu ei, căci se va rosti împotriva voastră un cuvânt înspăimântător: sunteţi însoţitorii păcătoşilor.
4. În acele zile rugăciunile celor drepţi se vor ridica spre Dumnezeu, dar ziua judecăţii voastre va sosi şi toate fărădelegile voastre vor fi arătate în faţa celui Mare şi Sfânt.
5. Faţa voastră se va acoperi de ruşine, toţi cei care au făcut crime vor fi respinşi.
6. Nenorocire vouă păcătoşilor, chiar dacă aţi fi în mijlocul mării sau pe o câmpie uscată, căci o mărturie de rea credinţă este îndreptată contra voastră. Nenorocire vouă care aveţi argint şi aur, bogaţii pe care nu le-aţi strâns câtuşi de puţin pe cai cinstite. Voi care ziceţi: Noi suntem bogaţi, noi trăim în belşug şi avem strâns tot ce ne putem dori.
7. Noi vom face prin urmare tot ce ne place, căci noi avem grămezi de argint, grânarele noastre sunt pline şi familiile fermierilor noştri sunt atât de numeroase ca apă dintr-un izvor îmbelşugat. 8. Aceste false bogaţii se scurg ca apa şi comorile voastre se vor topi şi vă vor fi luate, pentru că le-aţi strâns pe cai necinstite şi veţi fi copleşiţi de blestemul divin.
9. Eu vă blestem de asemenea, prudenţii veacului, voi adevăraţii smintiţi care cu ochii pironiţi în pământ aţi încercat să vă acoperiţi cu veşminte mai elegante ca o tânără logodnica şi mai bogate ca cele ale fecioarelor. Voi aţi arătat peste tot măreţia voastră, generozitatea, strălucirea şi norocul, dar aurul vostru, măreţia şi bogăţia voastră se vor topi ca şi o umbră.
10. Căci nu aceasta este înţelepciunea. Aşa că vor pieri şi ei cu bogăţiile lor, cu falsa lor glorie şi cu onoarea lor zadarnică.
11. Ei vor pierii de ruşine şi dispreţ şi sufletele lor vor fi azvârlite în cuptoare dogoritoare.
12. Eu vă jur, o, păcătoşilor, nici un munte, nici o culme nu a fost creată pentru a folosi ca găteala unui moleşit.
13. Păcatele nu vin niciodată de sus, ci oamenii au găsit secretul de a face răul, dar nenorocire, celor ce îl fac.
14. Femeia nu a fost creată ca să nu facă copii, dar cele care nu vor copii fac aceasta cu propriile lor mâini.
15. Dar eu jur pe Cel Mare şi Sfânt. Toate lucrările voastre rele vor fi vădite şi nimeni nu se va putea feri în ziua cea mare.
16. Nu vă gândiţi şi nu spuneţi: Crima mea este ascunsă, păcatul meu nu este cunoscut de nimeni, căci în cer se notează întocmai, în fata Preaînaltului, tot ce se face pe pământ şi toate gândurile oamenilor. Se ştiu în fiecare zi nedreptăţile de care vă facem vinovaţi.
17. Nenorocire vouă smintiţilor, căci veţi pieri în nebunia voastră. Voi nu vreţi deloc să îi ascultai pe cei înţelepţi, voi nu veţi obţine răsplata celor drepţi.
18. Aflaţi aşadar că sunteţi hărăziţi zilei judecăţii, nu speraţi să trăiţi dacă aţi fost păcătoşi, veţi muri, căci voi nu v-aţi folosit de preţul izbăvirii.
19. Da, voi sunteţi destinaţi pentru ziua mâniei divine, pentru ziua de doliu şi de ruşine a sufletelor voastre.
20. Nenorocire vouă a căror inima este împietrită, care aţi făcut atât de uşor crimă şi v-aţi hrănit cu sânge! Cine v-a dat bunătăţile de care vă bucuraţi? Nu este cumva Atot-înaltul, care le-a răspândit pe pământ pentru a le folosi voi? Voi l-aţi uitat: deci nici o fărâme de pace pentru voi. 21. Nenorocirea voastră, celor care iubiţi nedreptatea. Cu ce drept primiţi voi vreo răsplată? Aflaţi că veţi fi daţi pe mâna celor drepţi care vă vor sparge capetele, care nu vor avea pentru voi nici o milă.
22. Nenorocire vouă, care vă bucuraţi în prigonirea celor drepţi, căci nu veţi avea nici un mormânt.
23. Nenorocire vouă care faceţi să fie fără rost cuvintele Domnului, căci pentru voi nu există deloc speranţa vieţii.
24. Nenorocire vouă, care scrieţi cuvinte amăgitoare, cuvinte nedrepte, căci minciunile voastre, nelegiuirile voastre sunt şi ele scrise şi nici una nu va fi uitată.
25. Nici o pace pentru păcătoşi! Moartea, doar moartea pentru păcătoşi!.

Cartea lui Enoh – Capitolul 95

1. Nenorocire celor ce se poartă fără credinţă, care laudă şi linguşesc minciună. Voi sunteţi nişte stricaţi şi viaţa voastră este o viaţă dezgustătoare.
2. Nenorocire vouă care stricaţi cuvintele adevărului, ei păcătuiesc împotriva hotărârii de veci.
3. Şi ei au făcut să fie condamnat cel nevinovat.
4. În acele zile, o drepţilor, voi meritaţi că rugăciunile voastre să fie îndeplinite, ele vor urca şi vor fi aşezate în faţa îngerilor ca o mărturie acuzatoare împotriva crimelor celor păcătoşi.
5. În acele zile, popoarele vor fi înspăimântate şi neamurile îngrozite se vor ridica pentru ziua celei mai înalte judecaţi.
6. În acele zile femeile gravide vor aduce pe lume şi vor lepăda fructul măruntaielor lor. Copiii vor muri sub ochii mamelor lor, şi în timp ce ei vor suge laptele, ele îi vor respinge şi vor fi fără milă pentru fructele iubirii lor.
7. Eu vă mai anunţ, o păcătoşilor, pedeapsa va aşteaptă în ziua judecăţii care nu se va sfârşi.
8. Ei iubesc pietrele, icoanele de aur, argint şi lemn, spiritele josnice, demonii şi toţi idolii din temple, dar ei nu vor obţine nici o mântuire. Inima lor va deveni nesimţitoare din cauza necredinţei şi ochii lor vor fi orbiţi de superstiţii. În visele şi viziunile lor, ei vor fi necredincioşi şi superstiţioşi, ei vor fi mincinoşi şi păgâni. De asemenea ei vor pieri cu toţii.
9. Dar în acele zile preafericiţi vor fi cei care vor fi primit vorba înţelepciunii, care vor fi căutat şi urmat căile Celui Preaînalt care vor fi mers pe căile dreptăţii şi nu pe cele ale necredinţei.
10. Da, ei vor fi mântuiţi!
11. Dar, nenorocire vouă care veţi fi răi cu aproapele vostru, veţi cădea în abis.
12. Nenorocire vouă care aşezaţi temelia păcatului şi înşelătoriei, care sunteţi răi şi batjocoritori cu semenii voştri: vai veţi fi nimiciţi.
13. Nenorocire vouă care înălţaţi cu sudoarea altora palate pentru voi, fiecare din pietrele care le alcătuiesc, fiecare fărâmă de mortar care le leagă este pentru voi un păcat. Aşadar eu vă spun vouă, nu veţi avea pace deloc.
14. Nenorocire vouă care dispreţuiţi cocioaba şi moştenirea părinţilor voştri şi care purtaţi o credinţă nelegiuită în idoli. Nu, nici o pace pentru voi.
15. Nenorocire acelora care fac nedreptăţi, care sunt că uneltele asupririi, care ucid pe aproapele lor. Căci Dumnezeu însuşi va ofili măreţia voastră, El va împietri inimile voastre şi va stârni focul mâniei Sale şi vă va nimici pe toţi.
16. Atunci drepţi şi sfinţii, martori ai consecinţelor răzbunării Sale îşi vor reaminti crimele voastre şi vă vor blestema.

Cartea lui Enoh – Capitolul 96

1. În aceea zi părinţii vor fi măcelăriţi împreună cu copiii lor şi fraţii împreună cu fraţii lor, sângele va curge ca valurile unui fluviu.
2. Căci omul nu va opri braţul sau să îl lovească pe fiul său şi copiii pe copiii săi, el va crede că se poartă cu milostivire şi nu îi va cruţa.
3. Păcătosul nu se va teme să îl ucidă pe fratele mai cinstit ca el. Omorurile vor continua fără lâncezeală de la răsăritul soarelui şi până la apus. Calul va fi în sânge până la piept, iar carul sau până la osii.

Cartea lui Enoh – Capitolul 97

1. În acest timp îngerii vor cobora în locurile ascunse şi toţi aceia care au înlesnit crimele vor fi adunaţi în acelaşi loc.
2. Atunci Preaînaltul vă cobora pentru a face dreptate peste toţi păcătoşii şi El va da îngerilor sfinţi paza drepţilor şi sfinţilor şi ei îi vor apăra ca pe lumina ochilor până când răul şi toată nedreptatea va fi nimicită.
3. Când drepţi vor fi scufundaţi în cel mai adânc somn, ei nu vor avea de ce se teme, înţelepţii vor vedea adevărul.
4. Şi copiii pământului vor avea deşteptăciunea tuturor cuvintelor din această carte, ştiind de acum că bogăţiile nu vor putea să îi mântuiască de pedeapsa pe care o vor merita pentru crimele lor.
5. Nenorocire vouă păcătoşilor care îi chinuiţi pe cei drepţi şi îi faceţi să ardă în foc, în ziua marii frământări, voi veţi primi răsplata pentru lucrările voastre.
6. Nenorocire vouă stricători de inimi, care căutaţi să aveţi asupra răului o cunoaştere totală, frica o să vă cuprindă. Nimeni nu va veni în ajutorul vostru.
7. Nenorocire vouă păcătoşilor, căci cuvintele din gura voastră şi lucrările mâinilor voastre au fost reale, aşadar veţi cădea în flăcările veşnice.
8. Aflaţi că îngerii din cer vor cerceta cu grijă toate lucrările voastre, ei vor întreba soarele, luna şi stelele, despre păcatele voastre, pentru că voi aţi îndrăznit să îi judecaţi pe cei drepţi.
9. Toate vor da mărturie împotriva voastră: norii, zăpada, rouă şi ploaia, căci din cauza voastră toate aceste creaţii vor fi oprite, că vouă să nu va mai fie de folos.
10. Aduceţi prin urmare jertfe ploii pentru pentru că ea să cadă în sfârşit, şi rugaţi rouă pentru că ea să primească de la voi aur şi argint. Dar, în zadar! Gheaţă, frigul, vântul furtuna şi toată chiciură se vor năpusti peste voi şi voi nu veţi mai putea îndura înverşunarea lor.

Cartea lui Enoh – Capitolul 98

1. Priviţi cerul, copii ai cerului, gândiţi asupra lucrările Celui Preaînalt şi temeţi-vă de ele şi nu faceţi nimic rău în prezenţa Sa.
2. Dacă El închide ferestrele cerului şi opreşte ploaia şi rouă, lăsând pământul neroditor, ce veţi face?
3. Când el îşi coboară mânia să asupra voastră şi peste lucrările voastre, voi nu ştiţi să îi cereţi milă, voi blestemaţi contra judecăţii Sale şi vorbele voastre sunt pline de trufie şi semeţie. Deci nu va fi pace pentru voi!
4. Priviţi aceste corăbii, cum plutesc în voia vântului şi ameninţate fără încetare de o ameninţare înfricoşătoare.
5. Şi cârmaciul tremura, pentru că duce cu el pe ocean bogăţiile sale, el tremura să nu se scufunde şi să piară.
6. Or, marea, valurile sale furtunoase, genunile sale adânci nu sunt ele făcute de Atotputernicul? Nu este El cel care i-a pus hotare şi i-a aşezat malurile?
7. La vocea Sa valurile se retrag înfricoşate şi peştii care trăiesc în interiorul lor sunt loviţi de moarte. Şi voi păcătoşilor care trăiţi pe pământ, nu vă temeţi deloc? Nu este El Creatorul a tot ce se afla pe el?
8. Şi deci cine, dacă nu El a dat cunoaşterea şi înţelepciunea pentru toţi cei care trăiesc pe pământ şi celor care sunt pe mare?
9. Or navigatorii nu se tem oare de ocean? Voi singuri nu aveţi nici o teamă de Atot-înaltul?

Cartea lui Enoh – Capitolul 99

1. În toate aceste zile când veţi fi învăluiţi de flăcări arzând, unde veţi fugi, unde veţi căuta adăpost?
2. Şi când Cuvântul se va ridica împotriva voastră, nu veţi tremura, nu vă veţi îngrozi?
3. Toate marile astre se cutremură de teamă, pământul se cutremură de spaimă şi groază.
4. Toţi îngerii îşi vor îndeplini datoria aspră şi vor încerca să stea deoparte înaintea maiestăţii supreme, în ce priveşte fiii pământului ei vor fi loviţi de buimăceală.
5. Dar voi păcătoşilor, dezgustători pentru vecie, nu va fi salvare pentru voi.
6. Nu vă temeţi deloc, suflete ale celor drepţi, ci aşteptaţi în pace şi siguranţă ziua în care veţi muri, ca o zi a judecăţii. Nu plângeţi deloc pentru că sufletele voastre vor cobora cu tristeţe şi amărăciune în mormânt, ori pentru că în această viaţă nu aţi primit răsplata pe care o meritau lucrările voastre bune ci din contră, păcătoşii au fost mai presus în zilele vieţii voastre, căci iată vă venii pentru ei ziua groazei şi a caznelor.
7. Când veţi muri păcătoşii vă vor zice: Iată drepţii mor ca şi noi! Ce au avut ei din lucrările lor? Iată că ei părăsesc viaţa în acelaşi mod ca şi noi, tulburaţi şi înfricoşaţi. Cu ce sunt ei mai bine trataţi ca noi? Noi suntem deci egali. Iată, ei sunt morţi şi nu vor mai reveni niciodată la lumină! Dar eu vă spun, o păcătoşilor, voi v-aţi săturat de carne şi băutură, despuindu-i pe fraţii voştri, prădându-i, păcătuind în toate felurile, nu aţi precupeţit nimic pentru a câştiga averi, zilele voastre au fost zile de veselie şi fericire. Dar voi nu aţi văzut sfârşitul celor drepţi, felul în care ei vor avea pace şi linişte. Aceştia nu au cunoscut nelegiuirea până în ziua morţii lor. Ei sunt morţi şi sunt ca şi cum nu ar fi fost niciodată şi sufletele lor sunt coborâte în lăcaşul morţii.

Cartea lui Enoh – Capitolul 100

1. Deci, vă jur, o drepţilor pe măreţia şi pe gloria Sa, pe regalul şi pe maiestatea Sa, vă jur că eu am căpătat cunoştinţă de aceste mistere, căci mi-a fost dat să citesc înscrisurile cerului, am văzut scrierile sfinţilor, am descoperit ce era scris despre voi.
2. Am fericirea, bucuria şi gloria care vă este pregătită şi îi aşteaptă pe cei care vor muri în dreptate şi sfinţenie. Voi veţi căpăta atunci răsplată pentru suferinţele voastre şi pentru partea voastră de rău pe care aţi primit-o pe pământ.
3. Da, spiritele celor care vor muri în dreptate, vor trăi şi se vor odihni pentru totdeauna, ele vor fi glorificate şi amintirea lor va fi veşnică în faţa tronului Atotputernicului. Şi ei nu se vor mai teme niciodată de ruşine.
4. Nenorocire vouă păcătoşilor, dacă veţi muri în păcat şi cei care vă seamănă vă vor spune vouă; fericiţi sunt păcătoşii! Ei şi-au săvârşit zilele şi viaţa lor şi ei mor acum în fericire şi abundentă. Ei nu au cunoscut în timpul vieţii lor nici tristeţea, nici îngrijorarea, ei mor acoperiţi de onoare şi ei nu au fost supuşi nici unei judecăţi.
5. Dar nu li s-a dovedit oare ca sufletele lor vor fi silite să coboare în tărâmurile morţii unde îi aşteaptă relele şi chinurile de tot felul? Ba da, spiritele lor vor cobora în întuneric, în capcane, în acele flăcări care nu se vor stinge niciodată şi osânda primită la judecata lor va fi veşnică.
6. Nenorocire vouă, căci voi nu veţi mai avea pace deloc şi veţi încerca zadarnic să vă cereţi iertare în fata drepţilor şi sfinţilor zicând: Şi noi am cunoscut zile de durere adâncă şi am îndurat şi noi numeroase răutăţi.
7. Spiritele noastre au fost chinuite, supuse, strivite.
8. Noi suntem pierduţi şi nimeni nu ne vine în ajutor şi nimeni nu ne încurajează, nici măcar cu vorba, ci am fost lăsaţi prada nefericirii şi ne este teamă pentru noi.
9. Noi nu speram să ne mai bucuram de viaţă.
10. Şi totuşi noi ne vedem într-o zi ca fiinţe de prim rang.
11. Şi iată-ne la ultima. Noi am devenit prada păcătoşilor şi nelegiuiţilor, ei au făcut să apese jugul lor asupra noastră.
12. Şi aceia care ne-au dispreţuit şi ne-au asuprit erau mai puternici decât noi şi noi am plecat capul în faţa celor care ne urau şi ei au fost fără milă faţă de noi.
13. Noi voiam să fugim de ei pentru a ne bucura de pace, dar nu am găsit nici un loc pe care să îl folosim ca adăpost împotriva prigoanei lor. Noi am mers cu plângerile noastre la prinţi şi nu am ridicat vocea împotriva acelora care ne sfâşiau, dar ţipetele noastre au fost zadarnice şi ei nu au vrut să ne asculte.
14. Din contră, ei au protejat pe cei care ne-au dezbrăcat şi ne-au sfâşiat, cei care ne-au istovit şi ascuns asuprirea lor, cei care ne-au necăjit şi ne-au măcelărit şi au ascuns moartea noastră şi nu îşi aminteau că ar fi ridicat vreodată mâna împotriva noastră.

Cartea lui Enoh – Capitolul 101

1. Cât vă priveşte pe voi, o! Drepţilor, eu vă jur că în cer îngerii arată în faţa tronului Atotputernicului dreptatea voastră şi numele voastre sunt scrise în fata Preaînaltului.
2. Aveţi deci o bună speranţa, întrucât aţi îndurat răutatea şi durerea în această viaţă veţi străluci în cer ca astrele şi obstacolele cereşti vor fi înlăturate din faţa voastră. Strigătele voastre cer dreptate şi veţi fi răzbunaţi de toate relele pe care le-aţi suferit încă de la început şi de la toţi cei care v-au asuprit sau care au fost uneltele asupritorilor voştri.
3. Aşteptaţi deci şi nu vă lăsaţi doborâţi, căci voi ceti avea parte de o bucurie egală cu însăşi bucuria îngerilor şi în ziua judecăţii voi nu veţi avea a vă fi teamă de nici o condamnare.
4. Nu vă descurajaţi deci, o! Drepţilor, când veţi vedea păcătoşii fericiţi şi înflorind în căile lor.
5. Nu deveniţi poştaşii lor, staţi deoparte de tagma asupritorilor, voi sunteţi părtaşi cu armatele cereşti. Pentru voi păcătoşilor care spuneţi: Toate fărădelegile noastre vor fi uitate, să ştiţi că din contră, toate crimele voastre sunt înscrise cu grijă în cartea din cer.
6. De aceea vă spun că lumina şi întunecimile, ziua şi noaptea vor fi martori împotriva voastră şi a greşelilor voastre. Nu mai făptuiţi deci nelegiuiri, nici minciuni, nu mai strâmbaţi adevărul, nu va mai ridicaţi împotriva cuvântului Sfântului şi Puternicului. Nu va mai închinaţi în fata idolilor fără rost căci păcatele voastre, nelegiuirile voastre vor fi judecate ca nişte crime foarte grele.
7. Acum ascultaţi taina care vă priveşte: Mulţi păcătoşi vor strica şi vor strâmba Cuvântul Adevărului.
8. Ei vor folosi cuvinte nepotrivite, vor spune minciuni, vor alcătui cărţi în care vor spune gândurile lor înfumurate. Dar dacă ei mi-au folosit cuvintele,
9. Ei nu le vor schimba, nici nu le vor strica ci vor scrie întocmai tot ce am spus eu despre ei de la început.
10. Vreau să vă dezvălui încă o taină: cărţi de bucurie vor fi date drepţilor şi înţelepţilor şi ei vor crede în aceste cărţi care cuprind regulile înţelepciunii.
11. Şi ei se vor bucura şi toţi cei drepţi vor fi răsplătiţi pentru că au învăţat să cunoască căile dreptăţii.

Cartea lui Enoh – Capitolul 102

1. În acest timp Domnul le va ordona să adune pe copiii pământului pentru că ei să aplece urechea la cuvintele înţelepciunii sale, El le va spune: arătaţi-le aceasta înţelepciune, căci voi sunteţi conducătorii şi stăpânii lor.
2. Arătaţi-le lor răsplata care va trebui să o primească toţi cei care au urmat cuvântul căci Eu şi Fiul Meu vom face cu ei un neam etern în numele dreptăţii. Pace vouă, copii ai dreptăţii, bucurie şi fericire!

Cartea lui Enoh – Capitolul 103

1. După câtva timp, Metusala, Fiul meu dădu o femeie fiului său Lameh.
2. Aceasta rămase gravidă şi aduse pe lume un copil care avea pielea albă ca zăpada şi roza ca un trandafir, un păr alb şi lung ca lâna şi ochii de o mare frumuseţe. De abia i-a deschis ca ei au inundat cu lumina toată casă că strălucirea soarelui.
3. Şi de abia a fost primit de mâinile moaşei ca el a deschis gura ca să proslăvească minunile lui Dumnezeu. Atunci Lameh, tatăl său, plin de uimire aleargă să îl găsească pe Metusala şi l-a anunţat că el are un fiu care nu se poartă ca ceilalţi copii. Acesta nu este un om, a zis el, acesta este un înger din cer, fără îndoială acesta nu este din neamul nostru.
4. Ochii săi sunt strălucitori ca razele soarelui, figura sa este inspirată, el nu pare să fie din mine ci mai curând dintr-un înger.
5. Mi-e teamă că această minune prevestește unele evenimente de pe pământ.
6. Şi acum, o! Tată, te rog mergi şi găseşte-l pe Enoh, bunicul meu şi cere-i lui o lămurire, căci el locuieşte cu îngerii.
7. După ce a ascultat vorbele fiului său, Metusala a venit să mă caute la marginile pământului, căci el ştia că eu eram acolo, şi mă strigă.
8. La glasul lui am alergat la el şi i-am spus: Iată-mă fiul meu, de ce ai venit să mă cauţi?
9. Şi el mi-a răspuns; Un mare eveniment m-a adus la tine, o minune greu de înţeles despre care am venit să îţi cer o lămurire.
10. Ascultă deci o! Tată, şi află că fiul meu Lameh are un fiu care nu îi seamănă deloc şi care pare să nu ţină de neamul omenesc. El este mai alb ca zăpada, mai roz că trandafirul, părul său este mai alb ca lâna şi ochii lui arunca raze că soarele, când îi deschide umple casa de lumină.
11. Şi de îndată ce el a ieşit din mâinile moaşei, el a deschis gura şi L-a binecuvântat pe Domnul.
12. Tatăl său Lameh este îngrozit de această minune, a alergat la mine, necrezând ca acest copil este al lui, ci că este născut dintr-un înger din cer, şi iată eu am venit la tine pentru că tu să îmi dezvălui adevărul despre acest mister.
13. Atunci eu, Enoh, i-am răspuns: Domnul este pe cale să facă o nouă lucrare pe pământ. Eu am văzut într-o viziune. Eu ţi-am vorbit de timpurile tatălui meu Jared, de aceia care născuţi din cer au călcat în acest timp cuvântul Domnului. Iată ei au făcut nedreptăţi şi au călcat ordinele şi au locuit cu femeile oamenilor şi au procreat urmaşi josnici.
14. Pentru aceste crime un mare prăpăd va veni pe neaşteptate asupra pământului, un potop îl va inunda şi îl va pustii timp de un an.
15. Acest copil care vi s-a născut va fi singurul care va supravieţui acestui mare dezastru împreună cu cei trei fii ai săi. Când toate fiinţele umane vor fi nimicite, el singur va fi salvat.
16. Şi urmaşii lui vor face copii pe pământul uriaşilor care nu s-au născut din spirit ci din carne. Pământul va fi deci pedepsit şi toată depravarea va fi spălată. Din acest motiv arată-i fiului tău Lameh ca fiul care i s-a născut este într-adevăr fiul său, să-i daţi numele de Noe, pentru că el vă supravieţuii. El şi fiii lui nu vor fi părtaşi la desfrâu şi se vor păzi de păcatele care vor acoperi faţa pământului. Din nefericire după potop, nedreptatea va fi încă şi mai mare ca înainte, căci eu ştiu că trebuie să vină, însuşi Domnul mi-a arătat toate tainele despre acestea şi am putut citi în scrisurile din cer.
17. Am citit ca neamurile vor urma unul după altul până când se va ridica o rasă sfântă, până când crimă şi nedreptatea vor dispărea de pe faţa pământului, până când toţi vor fi părtaşi la dreptate.
18. Şi acum, o!, fiul meu mergi şi anunţă-l pe fiul tău Lameh.
19. ca copilul care i s-a născut este într-adevăr fiul său şi că nu este nici o înşelătorie legată de naşterea sa.
20. Şi când Metusala a auzit cuvintele tatălui său Enoh, care i-a arătat lui toate secretele, s-a întors plin de încredere şi i-a pus copilului numele de Noe, pentru că el va deveni fiinţa care va fi alinătorul pământului după marele prăpăd.
21. Iată o altă carte pe care Enoh a scris-o pentru fiul său Metusala şi pentru cei care vor trebui să vină după el şi să păstreze la fel ca şi el cuvântul şi simplitatea obiceiurilor lor. Voi cei care suferiţi, aşteptaţi cu răbdare vremea când păcătoşii vor dispărea şi forţa răului va fi nimicită, aşteptaţi ca păcatul să dispară de pe pământ, căci numele lor vor fi şterse din cărţile sfinte, rasa lor va fi distrusă şi spiritele lor vor fi supuse caznelor. Ei vor tipa şi se vor jeli într-un pustiu nevăzut şi vor arde într-un foc care nu se stinge niciodată. Acolo am mai observat că un nor gros, prin care ochii mei nu puteau trece, căci din partea sa de jos nu se putea vedea partea sa de sus. Am mai văzut şi flăcările unui foc aprins, asemănător cu nişte munţi strălucitori, clătinaţi de un vârtej şi împinşi la dreapta şi la stânga.
22. Şi i-am întrebat pe sfinţii îngeri care erau cu mine şi le-am spus: Ce este această frumuseţe? Nu se poate să fie cerul, ceea ce văd eu, acestea trebuie să fie flăcările unui cuptor întins, aud strigăte de durere, strigăte de disperare.
23. Şi el mi-a spus: Acolo, în locul în care te uiţi, sunt supuse la cazne sufletele păcătoşilor şi ale celor care au hulit, ale celor care au fost rău îndrumaţi, care au stricat ceea ce Domnul le-a spus prin gura profeţilor Săi. Căci se păstrează în cer listele cu numele lor şi cu lucrările lor rele, şi îngerii au luat cunoştinţă de ele şi ei cunosc şi pedepsele ce le sunt cuvenite, ei ştiu şi ce îi aşteaptă pe cei care şi-au crucificat trupul lor şi care au fost prigoniţi de oamenii răi, pe cei care L-au iubit pe Dumnezeu, care nu şi-au pus iubirea în aur şi argint, care departe de a-şi da corpul desfătărilor acestei lumi, şi-au chinuit de bunăvoie trupul cu cazne.
24. La cei care din ziua naşterii lor nu au căutat să strângă bogaţii pământeşti ci s-au privit ca un spirit călător pe pământ.
25. Aşa se purtau ei şi totuşi Dumnezeu i-a pus la numeroase încercări, dar spiritele lor au fost totdeauna găsite curate şi nevinovate, pregătite să îL binecuvânteze pe Domnul, am însemnat în cărţile mele toată răsplata pe care o vor merita ei pentru că au iubit lucrările cereşti mai mult decât pe ei înşişi. Iată ce a zis Domnul: Când erau asupriţi de oameni răi, acoperiţi de ruşine şi jigniri ei nu au încetat să mă laude. Acum eu voi ridica spiritele lor până la lăcaşul luminii, îi voi schimba pe cei care sunt născuţi în întuneric şi care nu le-au oferit onoarea la care le dădea dreptul credinţa lor.
26. Eu îi voi conduce în lăcaşul splendorilor pe cei care au iubit Numele Meu, îi voi face să se aşeze pe tronul gloriei şi îi voi face să simtă o bucurie veşnică, căci judecata lui Dumnezeu este plină de dreptate.
27. El va da credincioşilor Săi o casă fericită, cât priveşte pe cei care s-au născut în întuneric, ei se vor adânci şi mai mult în întuneric pentru că drepţii se vor bucura de o fericire fără margini. Păcătoşii văzându-i vor scoate strigăte de disperare în timp ce drepţii vor trăi în splendoare şi onoare şi vor cunoaşte pe veci adevărul celor promise de un Dumnezeu pe care ei L-au iubit. Sfârşitul viziunii lui Enoh. Fie ca binecuvântarea şi mila Domnului să coboare printre cei ce Îl iubesc. Amin!

Cartea lui Enoh – Sfârşit!